Valoarea nu se masoara in mingile de meci ratate…

Chiar daca am pierdut confruntarea de la Cluj cu Germania, chiar daca n-am putut depasi barajul de aceasta data, experienta, momentele frumoase dar si valoarea fetelor noastre nu se pot masura doar in „mingiile de meci pierdute”. Daca de aceasta data am aliniat echipa cea mai puternica pe care o avem in prezent, Irina si Alexandra lipsind din confruntarea cu Cehia din cauza unor accidentari serioase, sortii au fost cei care nu ne-au insotit spre o victorie, spre ramanerea in Grupa I Mondiala. Asa cum s-a vazut foarte clar de catre toti cei prezenti, incepand de la public, fani mai mult sau mai putin infocati, jurnalisti, pana la echipa Germaniei, victoria ne-a scapat printre degete…

Inca de la inceput atmosfera in tabara noastra a fost una de exceptie, fetele fiind mai unite si mai hotarate ca niciodata sa lupte si sa dea tot ce pot pentru Romania. De unde atata patos? Daca Alexandra a venit in februarie sa se alature echipei si sa fie o sustinatoare de pe marginea terenului, Irina a privit la televizor meciurile, lucru care, din declaratiile ei ulterioare a fost destul de neplacut. Trairile intense, sentimentele de datorie fata de romani, fata de fanii care le insotesc mereu cu gandul sau cu prezenta in turnee prin lume, le fac pe fetele noastre sa tresalte la auzul imnului atunci cand o tara intreaga le priveste si canta odata cu ele. Le trezeste in minte si in suflet si mai tare dorinta de a multumi prin munca lor, prin tenisul de exceptie pe care ni-l ofera, noua, tuturor romanilor…Liantul? Sau cum ii mai spun eu „veriga” ce uneste lantul unei echipe atat de bine sudate este capitanul nejucator. O persoana admirabila, care a stiut mereu sa gestioneze aproape perfect situatiile limita in care s-au aflat de foarte multe ori fetele noastre. Alina Tecsor a stiut cum sa castige de-a lugul atator ani admiratia si respectul jucatoarelor, caractere puternice si diferite, a avut flerul de a potrivi mereu echipa astfel incat sa existe un echilibru, sa se creeze o stare de bine indiferent de rezultatele obtinute. Pentru ca, pana la urma asa e in tenis, asta e tot ce poate fi mai frumos, sa stii ca joci pentru tara, ca poti sa creezi emotii frumoase fie ele pozitive sau mai putin pozitive, celor ce iti reprezinta culorile drapelului ce-l porti peste tot in lume.
Fetele au luptat mult, si-au dorit mult victoria, inca de la inceputul saptamanii.

Antrenementele au fost intense, facute cu multa sarguinta si devotament, fiind in acelasi timp impletite cu o stare de buna dispozitie, stare intretinuta de toata echipa. La prima conferinta de presa care a avut loc, fetele au fost extreme de vesele, glumete, un semn ca echipa este din ce in ce mai unita. Este exact ceea ce avem nevoie cel mai mult in Fed Cup, acolo unde fiecare dintre fete au pus umarul pentru performanta la care s-a ajuns. Acest lucru nu trebuie uitat, ca suntem o forta in tenisul mondial feminin, ca suntem printe cele mai bune 8 echipe din lume si asta datorita in mare masura unitatii.

Daca ar fi sa o citez pe Barbara Rittner- capitanul nejucator al echipei Germaniei, care a declarat la prima conferinta de presa ca aceasta confruntare ar fi putut fi lejer o finala de Fed Cup, putem concluziona usor ca recunoasterea valorii de catre adversar este cea justa.  Echipa Germaniei a lasat o impresie extraordinara, un fairplay pe care l-am remarcat inca de la primele declaratii. Am vazut o modestie aparte a tuturor membrilor echipei incepand de la capitanul nejucator, incluzand jucatoarele, in frunte cu simpatica Andrea Petcovic, si terminand cu ceilalti membri din staff. Pe tot parcursul saptamanii, la antrenamente, la conferintele de presa precum si in zilele confruntarii efective, echipa oaspetilor a aratat atentie publicului si fanilor din tara noastra, oameni pasionati de tenis, care au venit intr-un suflet la Cluj pentru a le vedea pe cele mai bune jucatoare din lume. Echipa Germaniei fost impresionata peste masura de atmosfera din Sala Polivalenta, unde s-au cantat imnurile celor doua tari, unde Fanfara Militara a oferit o solemna demonstratie pentru noi toti. A fost de inteles de ce Irina Begu, cea care a deschis “balul” in confruntarea impotriva nr 2 mondial Angelique Kerber, a jucat cu cele mai mari emotii… Emotii care au impiedicat-o pe Irina sa poata completa colectia victoriilor avute in fata nemtoaicei.

Ce a urmat? O inlantuire de momente cheie, momente in care echipa noastra nu a avut pur si simplu acel gram de noroc, iar rezultatul a fost mult prea dur pentru a reflecta realitatea din teren. Momentele dramatice pentru noi au inceput odata cu accidentarea Simonei la inceputul partidei cu Andrea Petkovic, au urmat mingiile de meci ratate de Monica tot cu aceeasi Andrea, iar dublul nostru, format din Irina si Alexandra, desi aflat la primul meci in aceasta formula, au inchis cercul nefast al acestor momente nereusind sa aduca victoria chiar daca s-au aflat tot la acel pas numit “minge de meci”. La conferinta de presa de la sfarsit Barbara Rittner a declarant ca victoria obtinuta pe zgura romaneasca de la Cluj a fost una venita in primul rand cu un mare noroc, extrem de muncita in fata unei echipe a Romaniei, o echipa de talie mondiala…Oaspetii au recunoscut cu cea mai mare sinceritate ca scorul nu reflecta in nici un caz ce s-a jucat de fapt, nu confirma pierderea noastra pe drept, ci datorita in primul rand a unei accidentari a Simonei, care ne-a scazut din start considerabil sansele la castigarea barajului de ramanere in primele 8 echipe ale lumii.

Desi pare un cliseu, ei bine toate aceste momente se vor repeta insa data viitoare doar in favoarea noastra! De ce? Pentru ca fetele noastre, toata echipa au valoare de Grupa Mondiala 1, iar valoarea lor nu se masoara numai in “mingiile de meci ratate”!

A scris cu tastatura dar a semnat cu sufletul, Irina Rosca

Comments

comments