Tenisul jucat in interior : cine se recunoaste?

Pauzele de odihna ale unui meci de tenis sunt scurte, dintre puncte sunt si mai scurte (acum chiar cronometrate)  si jucatorul are clipele  numarate pentru a se mai gandi la ce si cum joaca, ce a facut bine si ce nu.In pauza mare, adica intre seturi, este timp suficient pentru reflexii si mai nou, chiar o discutie cu antrenorul.Ce se intampla in mentalul jucatorilor cand stau cu prosopul pe cap, sau cu ochii inchisi doar ei stiu si poate si cei care au jucat tenis …organizat.

Sa incercam sa intram cu grija in tenisul jucat in “interior”care de multe ori este la fel de important ca cel real. In acele momente tenismenul este singur, el cu el, si daca este foarte sincer cu sine are sansa sa schimbe ceva daca trebuie,  sau sa mai intareasca ceva cand jocul merge.Se intampla ca uneori chiar daca ai jucat bine sa fii condus si atunci cauti sa vezi de ce se intampla asa ceva si ce ar trebui facut.Ai trecut poate pe langa o minge decisiva si nu ai punctat, poate ai aparat una dar mai erau si altele si nimic nu se mai poate intoarce, dar se poate repeta. Tipatul mut din interior, ocheada catre antrenor, semnele de intrebare care devin retorice, toate ma napadesc, dar acum in pauza ma voi gandi si voi juca mai bine.Oare am avut destul curaj sau nu?, am avut ocazia sa atac si nu am facut-o, aveam sansa unui voleu castigator si m-am retras, data viitoare voi fi mai decisa.S-a intamplat de atatea ori ca mingile bine lovite sa vina inapoi mereu si mereu si imi disparea ideea de avansare, si atunci ce sa fac sa risc?sa dau la siguranta?dar atunci cine mai face punctul?Promit sa fiu atenta si sa gandesc rapid sa vad ce e mai bine de facut.Dar eu dau mai bine, si nu trebuie sa intru in jocul ei si sa astept sa vad cine are nervii mai tari.Si ce daca am pierdut setul, o iau de la inceput si am sa castig fiindca nu recunosc ca cea de dincolo e mai buna.Pai atunci e ca si castigat acest meci, oare cu cine joc in continuare? Alung gandul asta si hai sa ma concentrez. Oare cum ar trebui sa servesc de aici incolo, dar cum sa astept pentru retur?, mai ales ca m-a prins de cateva ori fara sa dau o replica buna.A fost si ghemul acela in care desi am revenit egaland, m-am relaxat si am cedat , facand un cadou.Mie de ce nu mi se intampla? eu de ce nu primesc puncte cadou?Asa sunt eu, trebuie sa trag tare pentru fiecare metru de teren si pentru fiecare punct si set si meci si mereu, mereu, pana cand?

Daca pierd am mai mult timp ca sa plec la turneul urmator, dar daca voi castiga e excelent dar poate ca o sa pierd in continuare in primul tur si atunci cum e mai bine?Pai ar  trebui sa castig mereu si doar pentru asta joc!Mi se pare sau chiar simt o jena la aductori?, doar n-o sa ma retrag, asta chiar ar fi culmea.Cred ca mi s-a parut si oricum o sa trag de mine si sper sa nu trebuiasca sa chem ajutor fiindca nu-mi place asa ceva. Mai ce prostii imi trec prin cap.Hai pe teren si voi castiga setul urmator si ce bine va fi.Mi-ar place sa conduc mereu, si daca intram in tiebreak sa-l castig la zero, adversara sa fie dezorientata si cu nervii in gat si cu lacrimile gata gata sa se desprinda de sub pleoape. Mai am timp?, trebuie sa-mi schimb gripul, si o sa ma relaxez un minut, il fixez cu atentie si acum totul arata bine, totul se ia de la inceput. M-am hidratat? Parca nu, deci mai pot sa si beau ceva.Dar daca voi juca foarte bine? Ar insemna mult sa castig meciul si sa zica lumea ca am facut cel mai bun tenis din ultimul timp, poate chiar din cariera si la urma, in ovatii sa-mi sarut adversara, fiindca si ea, cu siguranta , se gandeste acum la mine, la noi, la… tenis.Ce-ar fi sa ma gandesc la ceva frumos? A da , la fetita cu care m-am pozat si care a spus ca e fana mea. Ce dulce era, ca si victoria mea …Si aud “time”, cel mai urat cuvant din tenis…

Comments

comments