Tenisul este sahul cu mingea

De ceva vreme ma urmareste ideea ca tenisul este sahul cu mingea!, poate si pentru ca cele doua sporturi imi sunt atat de bine cunoscute si pentru ca asocierile sunt nenumarate.

Veti intreba ce argumente ma ajuta sa fac aceasta afirmatie? Tenisul, exponent al genialitatii motrice, este mai mult decat atat si de multe ori face casa buna cu motricitatea geniului mental.

Ca sa nu ne ducem prea departe, incercati sa revedeti cu ochii mintii jocul celor doi supercampioni romani, Ilie Nastase si Ion Tiriac, a caror prestatie era apreciata pe toate meridianele. Ilie, ce parea o felina pe teren, a fost inventator de lovituri si nu de putine ori era considerat diabolic pentru combinatiile pe care le trasa pe zgura, iar Ion, care avea un stil tacticizat pana la extrem, storcand punctul milimetru cu milimetru, lupta apoi pana la epuizare pentru a-si concretiza ideile, insotindu-se de cea mai buna lovitura a sa, picioarele. Jocul lor de dublu, castigatori la Roland Garros era o incantare adesea…filozofica.

Cunosc personal multi campioni mondiali de sah (Corina Peptan, Alexei Sirov, Gata Kamski, Anatoli Karpov, Florin Gheorghiu) care considerau tenisul ca cel mai bun sport complementar, care le asigura conditia fizica si le procura satisfactii nebanuite, cand punctau in intalnirile cu prietenii.Ca amuzament, trebuie sa va spun ca fostul presedinte al Federatiei Internationale de Sah, filipinezul Florencio Campomanes, a fost un bun jucator de tenis, cunoscandu-l,  avand chiar placerea sa-l arbitrez, intr-un meci amical, culmea tot impotriva unui bun jucator de tenis si deopotriva de sah, Gh. Tarpe

Am mai afirmat din acest coltisor de pagina ca jucatorii de dublu sunt o categorie de tenismeni mai aparte, ei fiind expresia de netagaduit a jocului inteligent, aplicand scheme din ce in ce mai rafinate, cuplurile de varf jucand un tenis aparte, egalati fiind doar de cativa dintre cei de la simplu. Jocul lui Federer, uneori si al lui Djokovic, al latinilor in general, al lui Sampras sau Edberg, Radwanska, Bartoli, Hingis, Henin, Evert, nu o data ne-a incantat cu rafinamentul lui, care facea casa buna cu un fizic preparat in cele mai mici  amanunte. Ei au stiut mereu (cu o fractiune de secunda mai inainte) unde vine mingea, ce vor face cu ea, din nou ce sanse are adversarul si apoi cum sa incheie punctul.

Jucatoarele noastre, foarte bune dubliste, cu toatele  foarte inteligente, ca sa nu mai vorbim de Florin Mergea si Horia Tecau, fac mai credibila ideea ca tenisul este un sah cu mingea si implicit cu mintea.

Sa incerc sa fac unele paralele intre sah si tenis, pentru a vedea cat de mult se pot asemana!

Turneele mari de sah, cele asa zis inchise, au la start campioni invitati, pentru a ridica nivelul ELO-ului mediu, pentru a fi  mai atractive, iar la tenis, organizatorii se ingrijesc din timp sa faca invitatii, vizand jucatori cat mai sus pozitionati in clasament, care sa asigure o reteta financiara cat mai profitabila.

In turneele de tip elvetian, in care se prezinta zeci de sahisti, se poate intalni frecvent situatiile, mai ales in primele runde (tururi), cand se intalnesc mari maestri cu jucatori de categorii inferioare, ca si in tenis, cand un cap de serie este pus sa joace cu un jucator venit din calificari, cu un clasament (ELO) mult inferior. La ambele sporturi, pe langa intalnirile oficiale exista si meciuri demonstrative (la sah chiar contra unei inteligente artificiale, iar la tenis prin etalarea unor jucatori scliptori, showmani veritabili), ale caror incasari merg de obicei spre acte de caritate.

Pregatirea unei partide de sah se face in cele mai mici amanunte, cunoscandu-se in detaliu toate deschiderile sau apararile adversarilor din turneu,  pentru a le putea contracara si/sau specula imperfectiunile. La tenis, staff-ul tehnic asigura cea mai buna tactica de meci, in functie de calitatile si defectele adversarului, jucandu-se cu predilectie pe partea mai slaba a a dversarului, ferindu-se de lovitura sa castigatoare. Nu o data, strategia este cladita si pe deficientele fizice (anvergura, rezistenta…), sau mentale ale oponentului, care sa asigure un avantaj.

Inceputurile de meci se pot asemui cu deschiderea din sah (7-10 mutari) preferandu-se o tatonare a posibilitatilor adversarului, care poate dura 2-3 ghemuri, pentru incalzire, intrare in lovitura si nu de putine ori se prefera alegerea primirii serviciului (ca si cand ai juca sah cu negrele), obligand adversarul la riscul alegerii unui serviciu puternic de la inceput, care prezinta destule riscuri, mai ales  in primul ghem.

In sah, in functie de pozitie, la jocul de mijloc se poate schimba tactica initiala, alegand uzura (tacanela din tenis, adica tenis procentaj…), fortand finalul (tie-break-ul), sau riscand o combinatie, iar in tenis, in functie de scor, jucatorii pot alege sa joace altceva, daca este necesara o schimbare.

Sunt jucatori care se pot imediat adapta la un alt gen de joc, pentru a reface echilibrul sau a surprinde adversarul.In sah este bine stiut ca jucatorii gandesc si actioneaza luand in considerare cateva mutari inainte (in combinatiile fortate se pot prevedea chiar si 7-8 mutari!), iar in tenis, intuitia cum mai numim stiinta jocului, anticipeaza loviturile viitoare, fiind cu o fractiune de secunda mai rapid pregatiti. Am spus de multe ori ca Agnieszka Radvanska si Roger Federer au acest atu si in meciurile lor descoperim… naturaletea, dar este doar expresia gandirii lor fulgeratoare. Desigur ca atunci cand inghesuim un jucator intr-un colt, si nu apare un long line, jocul este simplu, previzibil, anticipativ si se incheie cand adversarul nu mai poate sustine unghiurile din ce in ce mai acutite, care-l trimit departe de linia coridorului, mai aproape de tribune.

In sah exista expresia de mat-ajutor, cand se face o greseala care conduce la un mat iminent, comparabila cu dubla greseala la set decisiv, cand scorul este 6-6 in tie-break si se ofera minge de meci adversarului care urmeaza  la serviciu.

O mare deosebire, care intareste regula similitudinilor este aceea ca in tenis trebuie sa castige cineva, nu se poate conveni remiza, desi ori ne parea rau ca un jucator sa piarda (cred ca nu ati uitat meciul dintre Mahut si Isner de la Wimbledonul din 2010), ori chiar nu aveau lovituri castigatoare, tacanind la nesfarsit. In meciul pomenit mai sus, ca sa nu se ajunga la situatia de a se juca peste 150 de ghemuri intr-un set, s-ar fi consemnat meci egal, prin…repetare de mutari!

Putem spune ca la sah nu exista contrepied?, ii raspund ca exista, fiindca nu de putine ori teatrul de lupta se muta de pe un flanc pe celalalt, dar numai pentru o mutare doua, apoi se revine in forta, cu succes deplin. Dar rocada esista? Desigur, fiindca pozitia partenerilor de dublu este deseori schimbata in cursul unui punct si chiar anticipata de pozitia la fileu, mai ales a celor care servesc.

Tenisul despre care vorbim este denumit de camp, si culmea, cele 64 de patratele ale tablei de sah se numesc…campuri.

Daca nu sunteti de acord cu mine, puneti-va intrebarea hazlie: de ce la Minister, cele doua federatii sunt usa in usa si pot comunica prin batere in perete? Sicer sa fiu, paralela dintre sah si tenis mi-a venit in minte chiar pe acel coridor comun, din dragoste pentru amandoua.

Sa uram sahistilor care joaca tenis cat mai multe victorii, iar dragilor nostri jucatori de tenis, sa joace cu racheta manuita, condusi de picioare si dirijati de creier!

Articol scris de un campion de tenis la amatori, fost arbitru de Cupa Davis, conducator de echipa campioana nationala la sah, fost arbitru international de sah.

PS.Nepotul meu Ini Ghidirmic, care este antrenor de tenis in California, a mai facut o remarca minunata: adevarat, tenisul este sah cu mingea in 3dimensiuni: conteaza nu numai unde se pune mingea, dar si „spin”-ul si puterea de lovire. In acelasi timp cind tu te pregatesti sa lovesti, „tabla” (terenul) se …misca.

 

Comments

comments