Scrisoare catre Simona, din partea unui roman, partea 1

Nu credeam vreodata ca in aceste pagini voi insera pareri despre tenis ale unuia care nu face parte din aceasta lume a rachetei si a mingilor galbene.Ei bine in noianul de pareri mai mult sau mai putin avizate, un Om, un scriitor, nu a avut liniste pana nu i s-a adresat campioanei noastre, aflata acum intr-un moment delicat, in care nu se cearta cu fanii, dar nici departe nu este, deandata ce a deziluzionat o natie din care pretindea ca face parte, dar careia nu-i datoraza nimic, nu-i da socoteala, si in fata careia nu se mai prezinta ca sa nu fie blamata.

Un om al literelor, pe nume sau Iulian Tanase i se adrseaza cu blandete, dar ferm, cu atuul unei experiente de viata, care recunoaste ca si el a trecut sau trece prin clipe delicate, care sufera ca toti romanii cand un idol mai vechi sau mai nou are probleme de identitate, de lupta cu sinele si cu morile de vant.

Va invit sa cititi prima parte a scrisorii, pe care o voi imparti in fragmente si va invit sa le comentati, cum voi incerca si eu sa o fac. Pe mine nu ma poate nimeni banui decat de dragoste fata de Simona ca jucatoare romana de tenis, fiind posesorul a cca 200 de articole legate de cariera aceastei fete, a carei soarta sportiva ma preocupa.

Am fost trist că ai fost eliminată de la Wimbledon încă din primul tur. Am fost trist și cînd ai fost eliminată de la Roland Garros, în al doilea tur, și cînd ai pierdut, în sferturi, la Birmingham. Sigur, nu poți cîștiga încontinuu. Nimeni nu cîștigă încontinuu, nici în sport, nici în viață. Înfrîngerile au rostul lor, atîta timp cît le înțelegem. Mi-aș dori să înțelegi de ce, deși ești încă numărul 3 în lume la tenis, pierzi în fața unor jucătoare care, din subsolurile clasamentului, cum se spune în limbaj sportiv, amețesc atunci cînd privesc în sus, acolo unde ai ajuns tu. Secretul e, de fapt, că ele nu amețesc deloc, așa cum nici tu nu amețeai, în urmă cu doi ani, cînd ai început să urci.

Pe atunci, te bucurai de tenis, se vedea limpede că bucuria de a juca era sora ta geamănă, una imaginară, desigur, și făceați împreună un cuplu extraordinar. Mai aveai încă o soră bună, modestia, care și ea te-a ajutat enorm. Bucuria (de a face ceva, orice) și modestia (cu care faci ceea ce te bucură să faci) sînt niște partenere de joc și chiar de viață absolut minunate. Pe bucurie și pe modestie se pot clădi lucruri mărețe. Bucuria vine la pachet cu relaxarea, cu liniștea, iar modestia este dovada încrederii în forțele proprii. Cînd știi de ce anume ești în stare, nu există nici un motiv de a epata. Cînd știi cine ești, ești liniștit și îți vezi de treabă”, scrie Iulian Tănase

Cu alte cuvinte, a observat o lume intreaga schimbarea limbajului campioanei fata de declaratiile de acum ceva vreme, cand ca un fir rosu mereu strabateau ideile despre bucuria de a juca, despre placerea procurata de fiecare meci, iar specialistii recunosteau fara probleme linistea interioara a fetei noastre, care se concentra in joc, gandea, crea, construia si apoi se incununa cu o cruce mare si cu ochii la cer savura bucuria victoriei

Simona avea incredere deplina in jocul ei, era bucuroasa ca un copil careia i s-a dat o jucarie fermecata, era modesta, era prietenoasa. Mai nou, poate si premiile formidabile pe care le-a cucerit (desigur cu mare consum de energie), pe care unii le contabilizeaza mai abitir decat PIB-ul tarii, fara sa stie ca doar jumatate raman in contul ei dupa ce-si plateste toate datoriile si cheltuielile, milioanele zic, au determinat o schimbare radicala a felului de a se comporta, de a vorbi, de a juca si apoi de a se pierde pe sine…Dupa ce Ana Ivanovic, Eugenie Bouchard, Carolina Pliskova, si astazi chiar campioana in exercitiu Petra Kvitova au fost eliminate, nici una nu a spus ca nu se intoarce acasa ca sa nu auda corul de critici, izvorate din sperantele naruite, sperantele unui popor din care face parte, care se identifica foarte mult cu succesele tenismenelor in general si ale Simonei in special…

 

 

 

Comments

comments