Sa se fi jucat deja finala de la Londra?

Se prea poate sa se spuns asa, dar cine stie,  poate meciul se va repeta?!

Intalnirea  dintre Novak Djokovic si Andy Murray a fost demn de orice finala, de grand slam, de masters sau iata de turneu al campionilor.  Intensitatea la care s-a jucat, dar mai ales valoarea tenisului etalat de catre cei doi mari campioni, ne conduce la gandul ca pe alocuri am vazut tenisul viitorului.Tenisul prezentat in fata noastra , l-a facut si pe imperturbabilul Ivan Lendl sa zambeasca si sa aprecieze atat suspense-ul cat si rezolvarile deosebite la care apelau cei doi jucatori pentru a puncta, pentru a se impune

Ritmul uneori sufocant in care s-a jucat ne-a facut sa ne gandim ca peste timp, pregatirea fizica va deveni “lovitura”determinanta, fiindca toti vor ajunge sa joace doar pe sau langa linii, toti vor stii absolut toate loviturile si mai ales vor lua instantaneu deciziile cele mai corecte care se impun la un moment dat.

Cand Andy nu va mai rasufla greoi dup ace a  servit peste 10 minute pentru un singur ghem, atunic cand nervii nu se vor arata in exterior si nu va mai vorbi singur decat la modul incurajator, cand nu va conta ca adversarul a dat in banda fileului, si mingea totusi avanseaza in terenul lui, cand nu va fi adversa aceeasi banda care scoate mingea lui in coridor desi traectoria era cea corecta, cand va reduce numarul de duble greseli, atunci scotianul se va apropia de perfectiune.

Cand Nole nu va mai rupe nici o racheta, cand trebuie sa ramana impasibil chiar daca adversarul a dat de3 ori pe linie, cand va sti sa loveasca lungul de linie cu backhandul la modul decisiv si nu doar normal pentru a schimba directia, cand procentajul la cele doua servicii se va ridica in mod constant cu cca 10%, cand exclude superficilitatea in anumite momente ale jocului, si el se va apropia de tenisul de maine, aproape perfect.

Oricat de drag ne-ar fi Roger Federer, trebuie sa admitem si noi si el, ca vin zile foarte grele mai ales din punct de vedere fizic, pentru ca din alte puncte de vedere el este cel mai apropiat de tenisul perfect.Sa ne dorim ca si Rafael Nadal sa revina in circuit sa nu pierdem acest moment extreme de benefic pentru progresul tenisulu, cand avem concomitent atatea personalitati iesite din comun, care cu arme diferite se bat pentru coroana de lider.Din cand in cand si ei sunt impinsi de la spate de catre un Ferrer, Del Potro, Tsonga sau Berdich, dar si de un Raonic,  Janovicz si alti lupi tineri,  pentru a scoate la lumina toate resursele lor imense.

Dupa un prim set in care Murray a gresit mai putin si a reusit mai mult, a venit al doile in care rolurile s-au schimbat, s-au inversat, dar tenisul a ramas excelent.Setul decisiv afost un adevarat regal, cu break-uri atunci vand nimeni nu se mai astepta, care nu considera cate un mic avans a fi hotarator, care ne-a scos in fata faptul ca victoria va atarna de un fir de minge, de o surpriza in joc, de mental, fiindca secrete le au fost de mult desconspirate si meciul se juca de mult pe cortex si nu pe hard.Chiar daca la 1-1 Nole face break, nu pariam pe el fiindca Andy are capacitatea de a renaste chiar si atunci cand pare vlaguit, dar nu puteam sa nu observam ca sarbul parea mai proaspat. Djokovic se duce la 4-2 pentru ca scoate mingi incredibile, iar Murray uneori uluit, alteori nervos loveste mingea in aut sau da cu ea in fileu. E randul scotianului sa-si ridice nivelul jocului si sa egaleze la 4 cu break, facandu-ne sa ne gandim ca si-a revenit la potenta fizica si luciditatea optima.Acum este momentul in care vedem mingi senzationale, in care Murray a atacat mai hotarat, Djiokovic  fantastic in aparare si apoi preluand initiativa in punct.In cele din urma sarbul se impune, intr-un meci in care s-a jucat total, si s-a depus pe altarul tenisului o ofranda de energie imensa.

Djokovic vs. Murary 4-6, 6-3, 7-5

In celalalt meci de simplu Berdich vs.Tsonga 7-5, 3-6, 6-1 si cehul mai spera la calificare, ca orice sportiv, dar sansele lui sunt destul de mici in fata lui Djokovic, si mai trebuie ajutat si de Tsonga, care sa joace perfect cu Murray si nici atunci nu este sigur de victorie.

In meciurile de dublu in grupa in care joaca si Horia Tecau, lucrurile s-au clarificat pentru noi, ai nostri pierzand orice sansa de calificare ca sa nu mai spunem ca mai au de jucat cu adevaratii favorite ai grupei, englezul Marray si danezul Nielsen , cei are au intercut pe Daniel Nestor si Max Mirnyi cu 7-6(3), 4-6, 12-10.Este al doilea meci castigat in maniera similara, dar lucrurile par a merge mai usor cand joci fara presiune, cand zambetul este pe buze in orice situatie.

La polul opus, Horia Tecau si Robert Lindstedt au fost prea incordati, si de aceea chiar rigizi, uneori chiar imobili dar mai ales fara mijloace de comunicare, atat de importante in tenisul de dublu.Lipsa de incredere sau chiar lipsa de sensibilitate fata de rezultat, tacerea apasatoare dintre ei cand sedeau in scurtele pause, rictusurile lui Robert cand era masat la muchii cervicali, care dor dar nu conteaza atat de mult cand trebuie sa stai cu racheta pregatita si nu maturand podeaua.

A fost o perioada frumoasa pentru Horia acesti 3 ani de colaborare cu suedezul, dar cum am mai spus-o, el are nevoie de un partener mai darnic la vorba.Faptul ca Horia dorea un antrenor si Robert nu, justifica afirmatia de mai sus , dar nu justifica…divortul.Poate ca bielorusul Max sa fie ceva mai aproape de caracterul lui Horia si rezultatele sa fie si mai bune. Poate ca si el a fost reprimat de Nestor, si asa s-ar explica mai multe lucruri.

Indienii Bhutathi si Boppana  fara sa straluceasca ne-au invins cu 6-3, 5-7, 10-5 de justete, dar si de …tristete!

Comments

comments