Sa o sarbatorim pe Maria Sharapova

Exact acum 25 de ani, in extremul orient al Rusiei, la Nyagan, in familia Yelenei si a lui Yuri Sharapov se nastea o fetita, careia i-au pus numele de Maria, pentru a putea fi dezmierdata Masha, Mashenka. Fetita blonda, cum altfel, nu a prea apucat sa se joace cu papusile, ca tatal a luat-o de manuta si a dus-o la tenis, de unde nu s-a mai… intors.

Yuri Sharapov, un tip foarte dur, autoritar, pe langa care Piotr Wozniacki este un mic copil, a antrenat-o pana la 9 ani, cand a decis sa ia drumul Americii, si cu toate ca greutatile financiare le-a pus in acelas bagaj cu racheta si ursuletul de plus, a ajuns finalmente si in Florida, la Nick Bolletieri. Bradenton-ul a devenit o a doua sa casa, si doi ani au trecut cu truda si cu dorul de mama, care a stat despartita de fetita ei, sacrificandu-se cu buna stiinta, fara viza de SUA si fara suportul material necesar. Copila blonda s-a dezvoltat frumos, crestea corect, si progresa perfect, chiar si pe gustul lui Nick, un alt “zbir” din viata fetei.

Yuri s-a descurcat cum a putut, muncind orice, ajutandu-se cu conationali, dar si-a vazut visul cu ochii: la 14 ani, Masha lui a castigat primii dolari, intrand in circuitul profesionist. Cate familii ar fi in stare de asa ceva?, cati copii lasa totul la o parte si mananca si bea doar tenis? Sharapov si Maria lui au facut-o, iar fetita crestea in spiritul dorit de el, cu joc agresiv, cu tenacitatea celui dezradacinat, care doreste sa arate lumii de ce este in stare, cu frustrarea unei copilarii nu de putine ori lipsite de cele necesare, dar cu ochisorii atintiti direct in zare, dincolo de orizont, in viitor.

Ca unul care i-am vazut jocul din timpul adolescentei, si cand la 17 ani invingea la Wimbledon, aratandu-se ca o noua minune a tenisului feminin, ma pot lauda ca i-am intrezarit si traseul sau sportiv, ca pe unul aparte, plin de promisiuni, dar mai ales am vazut o personalitate in devenire, una plina de demnitatea provenientei sale, care apoi si-a construit o aura de agresivitate pozitiva, incercand sa-si zdrobeasca si sa-si umileasca toate adversarele. Am putea spune ca a reusit din moment ce a castigat 3 titluri de mare slem,  a fost numarul 1 mondial, si daca nu ar fi aparut accidentarile (de care Yuri nu este de loc strain), domnia ei ar fi putut fi foarte indelungata.

De o vreme, Maria a revenit, parca mai puternica, jucand 3 finale anul acesta, e drept pierdute, dar Australian open, Indian Wells sau Miami ar fi fost mult mai sarace fara ea. In viata de dincolo de teren, Maria este foarte feminina, iubind muzica, moda, dansul sau filmele, dar si… ciocolata. Nu are nevoie de havy metal, lady Gaga, rock-ul sau horor-ul, ca sa descriu fatetele agresive ale pasiunilor sale, pentru ca este sensibila, iubeste si se gandeste si la cununie, pe langa tacticile de joc. La cei 188 cm. ai sai, doar un baschetbalist ii putea sta alaturi, si ea l-a gasit, “instruindu-l” in legatura cu bucataria rusa, cu clatitele frantuzesti, si evident cu oranjada pe care in indepartata Siberie nu-si aminteste sa o fi baut. Cu siguranta ca sponsorii ei au un greu cuvant de spus cand Maria face acte de caritate, donand sute de mii de $, in special pentru programe de dezvoltare si instruire a copiilor si tinerilor, din regiuni defavorizate, cum este si zona Cernobilului. Avand o enorma notorietate, cu o mare personalitate, peste ani, o vad mi degraba in politica, la fel ca si Bubka, Safin, Kasparov si atatia fosti sportivi rusi de clasa mondiala.

La 25 de ani, Maria este inca in urcare, ea mai are ani buni de slujit tenisul si de fermecat generatii de jucatori si jucatoare, avand grija sa nu calce liniile, sa-si aranjeze zulufii de la urechi si sa-si priveasca insistent si parca hipnotic adversarele.

La multi ani Maria!

Comments

comments