Roger Federer, simply the best!

Titlul de fata mi l-a sugerat Irina Begu, care de la fata locului, pur si simplu alaturi de fotografia lui Roger a scris: the best! Nimic nu ar mai fi de adaugat, poate doar ce am adaugat eu, dar aceste cateva cuvinte caracterizeaza pe cel mai mare tenisman al lumii, probabil din toate timpurile. Asta e parerea mea si cum eu ascult si de fete, de jucatoare evident, trebuie sa fiu de acord ca ele au dreptate! 

Finala de la Indian Wells, a evidentiat faptul ca americanii sunt pe cale sa aibe un jucator de mare valoare, care mai are multe de spus in tenis.El va inainta vreo 2 locuri (acum este pe 11) si va intra in top ten, si asta e bine pentru o natiune care a facut din tenis un sport national, care a avut si sigur ca va mai avea campioni de mare notorietate.

John Isner, eroul de la Indian Wells, care s-a calificat in ambele finale ( la aceasta ora joaca si finala de la dublu), a dat tot din el cu o seara inainte, cand l-a invins pe numarul 1 mondial, sarbul Novak Djokovic.Pentru el a fost o seara magnifica, dar acum nu a mai reusit sa fie la fel de prezent in meci, probabil si din cauza oboselii.Eu zic ca paradoxal, acest handicap a venit in sprijinul sau si l-a facut mai rabdator, a “adormit” jocul, incercand sa nu dea ritm lui Federer, care la joc normal, alert, asa cum joaca el, l-ar fi pus in imposibilitatea de a face fata. El s-a bazat pe serviciile bomba de care este capabil, care chiar daca nu au mai functionat ca si ieri, i-au asigurat un echilibru o mare parte din meci, si oricum in primul set. A mai gandit ca un ritm mai moderat ii va da timpul necesar sa se mute in coltul de backhand, ca sa loveasca cu dreapta inversa, cu care spera sa faca puncte.

Roger Federer a jucat din nou economicos, deci destul de riscant, fiindca nu a prea intreprins mare lucru pe serviciul adversarului (poate era si greu de facut) si s-a expus pericolului unui tiebreak, in care cate o minge complice cu hazardul poate face diferenta.A iesit bine pentru Roger, el castiga ghemmul decisiv cu 9-7.Ati inteles desigur cate emotii au plutit deasupra uriasei arene, si trebuie specificat faptul ca a facut-o abea la a treia minge de set! Daca Isner a gasit in lentoare un aliat, arma principala a lui Roger, care a facut diferenta mai mereu a fost contrepied-ul, care a functionat perfect, uriasul John ( 206 cm si 111 kg) renuntand de regula, sa se mai intoarca de unde pleca…

Isner a fost incurajat cu celebrul indemn american “you can do it!”, doar ca eu am adaugat un “t” unde ii era locul, fiindca azi, chiar nu putea face nimic!

Comments

comments