Numele reginei la Melbourne: Viktoria

Si Maria, Marie este nume de regina, dar parca Viktoria suna mai… corect! Azarenka are nume predestinat a fi in fruntea tuturor si odata inscaunata ca cea mai buna dintre cele mai bune, traieste cel mai frumos moment al vietii ei de sportiva, de om. Sa castigi primul turneu de grand slam (la senioare) si deodata sa stii ca esti cea mai buna din lume, inseamna ca esti si de drept si de fapt. Pentru cate saptamani, luni? Asta depinde de ea, de urmaritoarele ei, care mai mult ca oricand sunt numeroase, valoroase, deci cu atat mai mari sunt meritele ei.

Intrebata inainte de meci despre ce face si ce va fi, ea a raspuns foarte relaxata ca vrea sa faca orice numai sa nu se gandeasca la tenis, pentru ca a doua zi si ea si Maria vor avea un meci in care nu le va fi usor. Deocamdata nu se gandeste la locul 1 pe care l-ar putea ocupa, fiindca este un meci de jucat, iar ceremoniile si trofeul vin abea dupa aceea. Are un sentiment placut, fiindca aici a castigat turneul de junioare si tot pe aproape (la Brisbane) a castigat primul sau titlu de WTA. Despre ea ca prsoana, poate spune ca a crescut ca om, si ca jucatoare si a cautat mereu sa invete din greseli, pentru a face ca totul sa fie mai usor.

Apreciez ca Viktoria s-a maturizat, ea nu mai are altercatii cu sine, cu arbitrii si cu tot ce misca, nu mai tipa atat de tare, nu se mai blameaza permanent, nu mai afiseaza o rautate explicita, intr-un cuvant este cu picioarele pe  pamant. Se pare ca traverseaza aceeasi etapa de viata pe care a trait-o si Nole Djokovic acum un an, devenind apoi imbatabil. Prin victoria sa, a implinit pronosticurile lui Mats Willander si ale Anabelei Croft, care s-au pus de acord ca ea are prima sansa. De ce? Pentru ca o simteau mai echilibrata si mai sigura pe ea, dedicandu-se doar jocului, tacticii abordate, fara sa se risipeasca in lateral, sa-si consume energia aiurea. Despre lovituri nimeni nu se indoia ca le poseda, si oricum la acest nivel doar mentalul face diferenta. Ilustrii comentatori mai spuneau ca nu o data s-a intamplat ca jucatoarea care a castigat la Sydney s-a impus si la Mebourne. Pe vremuri, Martina Hingis si Justine Henin au facut-o la fel…

Cuvinte laudative trebuie sa-i adresam si Mariei, fiindca ea s-a calificat intr-o astfel de finala, dupa prestari dintre cele mai bune, perseverenta in stilul ei, traversand o lunga perioada de timp vindecandu-si problemele fizice si hranindu-si increderea in sine. Ea a castigat aici in 2008 si se simte bine la antipozi, mai jucand si o alta finala (pierduta cu S.Williams), de aceea Vika spunea despre ea ca are multa experienta. Meciurile directe dintre ele arata un echilibru perfect (3-3, si 2-2 pe hard), dar la capitolul finale, este 2-0 pentru bielorusa.

Meciul incepe practic de la 0-2, fiindca emotiile de debut au fost coplesitoare pentru Vika. Ea salveaza in extremis ghemul al treilea, pe care era aproape de a-l pierde (0-30), si a fost destul ca Maria sa arate cateva dovezi de slabiciune, ca sa urmeze intrarea in scena a Viktoriei. Ea castiga 3 ghemuri la rand, si dupa ce va mai ceda unul, va aduna in contul ei alte 9 ghemuri consecutive. Uluitor, la acest nivel, in astfel de conjunctura.

Chiar daca nu este un merit al ei direct, Azarenka profita de ambitiile nemasurate ale adversarei, care a jucat in nota ei personala, lovind in forta tot ce prindea. De aici, in anumite zile, se ajunge la infrangere, fiindca nu poti sa sustii un meci intreg lovind foarte tare, fara sa-ti asumi si riscuri. Vika stia la ce sa se astepte si a tinut piept bombardamentului Mariei si cand a fost cazul a schimbat inteligent jocul, de pe o parte pe alta, provocandu-i greseala, mai ales ca oboseala se instala incet-incet, si distantele pana  la minge erau din ce in ce ma greu de strabatut. Era vizibil ca Sharapova devenea mai lenta, in schimb Azarenka parca abia intrase pe teren. Confortul psihic genereaza prospetime psihica, asta se stie.

Cum am mai spus-o, Maria a fost din nou infranta, a nu stiu cata oara, pentru ca a gresit nepermis de mult si nu a invatat nimic. A inventat insa patentul pe care l-as numi “falimentul bubuielii”, care nu prea mai tine, si cu care va fi greu sa o rastoarne pe Vika de pe piedestal.

Sa vedem de ce a castigat Viktoria: A tinut mingea in joc cu lovituri bine dirijate, a schimbat inteligent directia mingilor atunci cand simtea ca Maria se pregatea sa loveasca puternic, a jucat mai variat (asa cum trebuie impotriva unui adversar care vrea sa-si impuna forta), plasand si scurte, apoi loburi perfecte, contre pied-urile sale au fost de efect, uneori Maria ramanand la cativa metri distanta de locul unde sarea mingea. Venirile sale la fileu au fost foarte productive si nu a profitat de pasinguri gresite ci a dat voleuri foarte bune. Jocul ei nu convenea deloc Mariei si era clar ca tactica aleasa de antrenorul sau i-a adus victoria fara dubii.

Au fost destule momente cand Sharapova alerga din colt in colt si evident ca in aceste conditii nu avea cum sa loveasca puternic ci doar sa intre in jocul Azarenkai. Retururile sale au fost lungi, bine directionate, iar serviciile mai mult bine plasate decat bombe fara siguranta. Sigur ca mai pot preciza inca multe motive pentru care meciul s-a sfarsit atat de repede, pentru ca un set s-a terminat la zero. Atunci am inteles de ce majoritatea fetelor noastre au ca amintire un astfel de set, facut “cadou “ de Azarenka.

Peste toate tacticile si loviturile sale, bielorusa a fost mai relaxata (sigur ca si scorul ii permitea) fiindca a reusit sa o faca si pe severa arbitra sa surada, la un gest ce a parut reflex , dar care era de fapt gandit si foarte inspirat. La un moment dat, Vika apreciaza gresit traiectoria unei mngi si ochiul de soim ii demonstraza acest lucru, desi s-a aratat contrariata de greseala dictata de arbitri, pentru ca la mingea urmatoare (era la serviciu), strigandu-se fileu, unul vizibil, ea cere cu mana sus, ridicata ca un resort, un challenge. Poanta a fost gustat de toata lumea, probabil mai putin de catre Sharapova.

Inteligenta sa a fost remarcata si la discursul de final, cand foarte decenta a felicitat pe cine era de felicitat dar a multumit si soferilor si femeilor din vestiar (!!!), fizioterapeutilor, deci unor oameni din umbra, carora ea considera ca le-a dat dureri de cap. Discursul sau copilaresc si plin de umor s-a incheiat si cu multumiri catre stafful ei, catre familie, catre babusca ei, bunica sa cea draga! Viktoria inca este o minune de copil, curata si sincera, dar va trebui sa domneasca, fiindca in jur nu are “prietene” ci doar pretendente sa-i ia locul.

Chiar daca mai sunt cateva meciuri de disputat, putem afirma ca organizarea a fost impecabila, poate doar intreruperea cu artificii din meciul lui Federer cu Nadal sa fie un moment mai delicat, dar Mama Australia s-a pretuit pe sine si in acest mod. Lucrurile au fost gandite pana la cele mai mici amanunte si asta pentru ca de un  an de zile, 4000 (patru mii) de angajati si voluntari au participat la reusita unui spectacol mondial grandios.

Comments

comments