“Maratonistul” invinge “artistul”

Semifinalele masculine ale turneului de la Miami au adus pe teren doi asi ai spectacolului specific si doi truditori ai jocului. Tommy Haas si Richard Gasquet erau favoritii de suflet ai spectatorilor iar David  Ferrer si Andy Murray, campioni redutabili erau oamenii negri pe care publicul ii dorea invinsi. Nu era greu de demonstrat acest lucru fiindca tribunele explodau cand primii faceau punctul, in majoritatea cazurilor de exceptie si oftau cand cei doi favoriti pierdeau.

Dezamagirea a fost insemnata, fiindca amandoi artisti au pierdut dar respectul pentru invingatori va aduce in tribuna mii si mii de spectatori la finala.

Daca Murray s-a cam batut singur in primul set pe care l-a pierdut la tiebreak dupa ce a avut 5-4 si serviciul si s-a intrecut in greseli oferind balonul de oxigen francezului, in urmatoarele doua a stiut sa nu mai dea ocazia lui Richard sa-si etaleze superbul si eficientul backhand cu o mana si sa-l uzeze pana la…refuz. Desigur ca un meci este gata atunci cand un jucator castiga 2 sau uneori 3 seturi si uneori asteptam sa se incheie, dar din el ne raman pe retina punctele facute nu numai de invingator ci si de cel invins care nu de putine ori a avut mai multe merite in ceeace priveste spectacolul.Ne-am obisnuit deja cu victoriile cenusii ale scotianului si trebuie sa le apreciem ca atare, fiindca el are puterea sa eclipseze un maestru al mingii galbene si sa adune mai multe puncte in dreptul sau.

In semifinala dintre Tommy Haas si David Ferrer s-a intamplat ceva asemanator, si aici discrepanta dintre un truditor ca Ferrer pe care l-am numit “maratonist” si Haas care macar jumatate din meci ne-a incantat cu tenisul sau cu o mare impresie artistica, a fost mai clara.Dupa un set minunat facut de Tommy care incanta la fiecare lovitura si eleganta sa era transformata in eficienta, au urmat altele doua cand Ferrer a resuit sa mai adauge o treapta la cutia sa de viteze si sa conduca jocul spre unul de uzura la care Haas din ce in e mai obosit nu a mai facut fata.Stilurile diferite de joc se vedeau de la o posta dar mijloacele fizice erau decisive si tenisul adevarat a inceput sa paleasca transformandu-se in atletism.Jucatorul complet s-a inclinat in fata atletului total, care a profitat de uzura barbatului de 35 de ani in fata sa, care a trecut si de Dolgopolov, mai ales de Djokovic si de Gillou Simon dar cu pretul diminuarii resurselor fizice .

Inchipuiti-va o finala intre Gasquet si Haas  in timp ce va uitati la Ferrer si Murray.Nu veti mai vedea nici un backhand in lungul liniei cu o mana, nici incursiuni la fileu decat din acelea fortate de vreo minge sarita mai scurt in schimb veti putea numara zecile de treceri ale mingii peste fileu si vom incerca sa vedem cine le da mai numeroase. Pacat pentru cei prezenti care odata instalati in tribuna nu au alta optiune decat sa-si aleaga un favorit si sa se chinue cu el cu tot.

Finalistii au ce castiga: Murray poate trece pe locul al doilea, iar Ferrer ii uzurpeaza locul 4 lui Nadal, doar sa-l tina cald pentru connationalul sau, dar noi cei din afara nu stim daca vom avea ce.Sa speram totusi…

 

Comments

comments