M de la Mihaela si de la miracol…

Cu riscul ca Mihaela Buzarnescu sa se supere pe mine, trebuie sa spun ca ce a facut ea in acest an este vecin cu miracolul! Mi-a spus ca nu se simte vedeta, dar nu cred ca in strafundul sufletului ei nu se gandeste ca a reusit o performanta exceptionala in acest an si lumea, nu doar cea a tenisului de la noi, o considera o vedeta!

Sa vii de departe, sa faci ca vreo 400 de locuri sa se spulbere precum un fum, sa ajungi pe 59, sa ataci locuri pe care stau mari campioane, sa le depasesti pe Sharapova, McHale, Riske, Siegemund, sau Niculescu, sa te bati cu Wozniacki, sa castigi turnee la rand, sa ai o secventa de 16 meciuri victorioase este chiar miraculos, cand ai stat 2 ani in afara competitiilor. Aceasta este Mihaela Buzarnescu, modesta, erudita, doctor in educatie fizica si evident in tenis, Miki cum ii spun apropiatii, cum o alinata tatal Mihai, cel care a antrenat-o si a crezut in ea, si cu care lumea tenisului de la noi s-a familiarizat.

S-au spus multe espre Mihaela si mai raman si alte la fel de multe de aflat, iar daca am un pic de noroc, voi reusi un interviu, care sa aduca mai multa lumina in universul creeat de ea!

Mihaela a reusit victorii la diferite jucatoare, de la junioare talentate pana la jucatoare cu o vasta experienta ca Patty Schnyder, Kontaveit, Bencic, aratand in Ungaria, Turcia, Spania, Germania, Anglia, Franta, Austria sau Japonia de ce sunt in stare romancele.

Pornind de la locul 540 la debutul anului, a reusit in primavara si apoi luna de luna sa-si depaseasca cel mai inalt loc din cariera, dar daca te uiti mai atent vei constata ca a jucat mereu pe alta suprafata, alternand zgura de la Hodmezovasarhely cu hardul de la Izmir, apoi imediat pe zgura de la Getxo si hardul de la US Open, din nou pe zgura de la Biaritz, hardul de la Linz, zgura de la Poitiers si apoi hardul japonez…

Miracolul se chiama Mihaela!, iar daca se va supara pe mine va rog sa ma aparati…