Nu este mult de cand Irina a fost desemnata ca cea mai mare revelatie a WTA, ajungand intr-un timp scurt din suta a doua undeva langa locul 50, jucand finale si tururi inaintate in turneele de mare importanta ale circuitului mondial. A castigat triumfal turneul de la Bucuresti de acum 3ani si a devenit cea mai bine clasata romanca, juca excelent si dublu, pentru ca incet-incet sa alunece spre locurile care nu i-au mai permis intrarea pe tablourile principale decat prin intermediul calificarilor. Calitatile sale umane, tehnice si fizice i-ar fi dat dreptul la o permanenta ascensiune, avand pe atunci si un antrenor galonat (l-am numit pe dl.Comanescu), dar au aparut disensiuni, schimbari de atrenori, diferite si cam multe necazuri de ordin fizic si eclipsa de forma si rezultatele au dus-o pe Irina undeva intr-o zona care nu i se potrivea, si din “Irinel-randunel” sau “Irina –primavara tenisului romanesc” s-a ajuns sa strangem pumnii pentru vindecari, recuperari cat mai grabnice si cat mai reusite, cu destule frustrari si asteptari greu de implinit.
Suntem din nou primavara, Irina-Camelia a “inflorit” din nou si suita de rezultate din America de sud si acum in Portugalia ne fac sa visam din nou alaturi de ea, fiindca s-a regasit, s-a reinventat (antrenorul cel nou este resposabil), si a recastigat bucuria jocului, satisfactia victoriei.
Faptul ca a invins-o pe Timeea Bacsinki (6-3, 7-6) nu este o mare bravura, dar meciul avea o miza importanta ( a adus-o pe locul 96), in schimb victoriile cu Kiki Bertens , Nara Kurumi si mai ales Kaia Kanepi justifica tot ce am spus mai sus.
Avem asadar a 5-a jucatoare in top 100 si pentru Irina inseamna o garantie ca este pe drumul cel bun. O asteptam mereu mai sus, macar pe acolo unde a mai fost…
Trebuie sa fii logat pentru a adauga un comentariu Login