Halep o duce pe Stephens la un pas de ridicol

Am afirmat ca Simona trebuie sa gaseasca resurse pentru o victorie in fata americancei Sloane Stephens, si apoi a se remotiva pentru meciul cu Serena din semifinala.Era destul de vizibil ca punctul de saturare al tenisului indelung jucat, al atator meciuri care au venit navala peste ea, era destul de aproape si jocul ei nu ne-a prea convins, pana la meciul cu Pennetta. Si iata ca in sferturi cu Sloane, Simona s-a prezentat foarte decisa sa arate lumii inregi dar mai ales americanilor ca ea este probabila continuatoare a Serenei si nu Sloane. Acest mod de abordare al meciului s-a aratat benefic pana la un punct, 6-1 si 3-0, adica 9-1, dupa care impulsivitatea si nerabdarea au condus-o catre greseli in serie si daruirea cu darnicie a punctelor unei adversare care a inteles ca este momentul sa astepte si sa dea inapoi.

La pauza dintre seturi, Nick Saviano antrenorul americancei a socotit ca cel mai bun lucru pe care trebui sa-l faca este sa rada alaturi de eleva sa, care era depasita complet la toate capitolele si care parca nu era prezenta la intalnirea cu nr.3 mondial. Au mai urmat inca 3 ghemuri in care o vedeam pe Simona descrisa de comentatorul italian al meciului anterior ca fiind neumana, parca de pe alta lume, cu joc perfect, necrutatoare si cu un procent enorm de reusita chiar si la serviciu, dar mai ales cu forehandul, care a fost arma de baza. In tribuna lumea se distra, tenisul parea pe sfarsite, iar galeria romancei era foarte prezenta. Si totusi, Simona revine pe acest pamant, ca o fiinta normala, nu ca un robot perfect si incepe sa greseasca in serie, poate explicabil, dar neasteptat si mai ales nefortat, in dorinta de a inchide punctele cu orice pret. Nu am mai vazut acea stare memorabila din meciul cu Pennetta, in care italianca se apara disperat si la un moment dat gaseste un balon inalt care sa-i dea aer, moment in care Simona calma, intelege ca nu trebuie sa mai riste si reia punctul ca de la inceput. De data asta ea tine mortis sa se impuna si mingile de peste umar ii joaca festa, izbindu-le fie in fileu fie afara. Sloane sta bine pe picioare, incepe sa creada ca poate sa se opuna celei care a fost pana atunci ca un taifun caraibean, si o dusese la un pas e ridicol. Ce a urmat? mai degraba se poate comenta ca un scor de polo, cu perioade distincte. Dupa acel 3-0, vine un 0-4, apoi 1-1 si in fine 3-0, cu un total de 7-5.

Simona a reusit sa se struneasca la timp, si revine la nivelul sau din prima parte a meciului, aratand ca ea este liderul si a avut doar o perioada cu val negru peste luciditate…

Inceput de meci pe cat de dorit pe atat de uluitor, cu ghem, break si iar ghem chiar la zero, timp in care Sloane greseste des, si nefortat si fortat, coplesita de jocul excelent al romancei. Era momentul ca sa faca si ea ceva, si reuseste un ghem in care a si atacat la fileu, servind bine.A fost doar un foc de paie fiindca Simona a mai facut o serie de 3 ghemuri, noi admirand un backhand invers in cros, si mai ales cateva drepte excelente, in diagonala, adanci, unele chiar uluitoare, din alergare.Comentatoarea engleza a putut sa remarce ca Halep joaca stralucitor si a mai remarcat “invazia romana”, ceeace a numit galeria formidabila a Simonei. A fost un 6-1 in doar 25 de minute, fara drept de apel.

In pauza, pe langa faptul ca s-a amuzat de desfasurarea setului, Saviano a avut un discurs motivational, in care a cerut efort, lupta pentru fiecare punct, dar si pasiune, chiar daca nu garanta succesul. Era insa un mod de a tine piept unei adversare net superioare. Usor de spus dar mai greu de infaptuit, fiindca vine si 0-3. Urmeaza insa ghemul 4, in care Simona a servit dar a fost neinspirata (incearca sa faca punct cu un forehand invers in lung de linie, dar Sloane era acolo si a taxat-o imediat cu un cros imparabil), neatenta (inghesuita nu gaseste reactia necesara la o minge pe corpul ei) si ghinionista, fiindca Sloane da un fileu norocos cu mingea aterizand dincolo…Asa s-a scris ghemul care a insemnat un oarecare reviriment american, dar mai ales un declic neplacut in jocul Simonei. Ea se relaxeaza inca un ghem si altul apoi, oferind sperante adversarei, scorul devenind 3-3 si o arata pe Sloane capabila sa conteze in meci. Acum ea isi face ghemul pe serviciu si incheie o serie de 16 puncte la 6, Simona fiind nevoita de a se concentra pentru egalare. Reuseste sa o faca chiar la zero, 4-4, apoi 5-5 cu emotii, dar ca si in meciul cu Pennetta, Simona redevine stapana pe joc si pune in cont ultimele doua ghemuri ale meciului, ultimul punct fiind de generic, cu 4 forehanduri tot mai ascutite, adversara fiind obligata sa se redreseze mereu pana cand totul s-a sfarsit.

O victorie frumoasa, dar meci ciudat prin desfasurarea setului doi, care a aratat ca si Simona poate avea fluctuatii, care nu sunt de dorit la meciul cu Serena, dar care si ea la randul ei a aratat destule slabiciuni in meciul cu Lisicki.

Spunem din nou ca finala este in semifinala, dar de data asta se va juca…

Comments

comments