Federer castiga finala dar si Simon a fost demn de ea…

O lume intreaga a fost tentata sa spuna ca finala de la Shanghai s-a derulat in semifinala. Este drept ca atunci s-au inalnit numarul 1 cu 2 mondial si orice turneu isi doreste o astfel de finala. Acel meci a fost formidabil, dar in nici un caz Gilles Simon, Gillou cum il alinta apropiatii, nu a venit doar sa faca act de prezenta. Dupa victorii la Stan Wawrinka,Thomas Berdich sau Feliciano Lopez, francezul avea mare incredere in tenisul sau si cu tot respectul fata de suveranul elvetian, a incercat ceeace alti mari printi ai tenisului nu au reusit.

Chiar daca Federer a avut apriori vorbind un traseu mai lesne macar pana in semifinala si s-a aratat in mare dispozitie de joc, meciul cu Simon a fost altceva, alfel, chiar special. Afirm acestea fiindca francezul, „fiul adoptiv” al Bucurestiului, cu 3 trofee ATP castigate la noi, joaca un tenis aparte, poate doar Monfils sa se compare cu el.Gillou este un tip extrem de talentat care se bazeaza pe o deplasare foarte rapida si usoara pe teren, cu lovituri explozive de pe ambele parti, care vin cand nu te astepti, in urma unui joc in care totul parca doarme, parca nu se mai termina si deodata vine trasorul mai ales de pe dreapta.Dupa ce pare sfarsit, la capatul puterilor, el este capabil de zvacniri neasteptate, rezistand si 5 ore de joc (vezi meciul cu Monfils de la Australian Open), fiind capabil de eforturi fizice si sprinturi incredibile. Incheietura fina si anticiparea jocului il fac sa nu fie ingrijorat de distanta pe care o are de parcurs pana la minge, iar Federer stia asta, fiind atent pana cand mingea cadea de doua ori, fara sa se lase impresionat de uralele anticipate ale publicului. Simon are arme suficiente sa se lupte si cu Federer si sa nu uitam ca in setul intai a avut un break inainte la 5-4, deci si serviciul. Sigur ca la acel scor Federer nu avea de gand sa permita jucarea a 3 seturi, mai ales dupa risipa de energie de cu o seara inainte, asa ca s-a concentrat si a fortat tiebreak-ul. Aici a avut loc o alta batalie, fiindca s-a ajuns la 6-6 si dupa aproape o ora de joc egalitatea era perfecta.Marele maestru Roger a fost mai calculat si mai linistit in final castigand setul la o distanta de doar 2 puncte. Setul doi nu ne-a mai aratat nici un break, si asta desigur era in avantajul lui Roger, care cu spatele asigurat a jucat mai relaxat si a castigat la pas, pe fondul oboselii francezului.

Federer a jucat economicos, si nu s-a mai avantat la fel de des la fileu ca si in meciul cu Djokovic, reusind sa faca punctele decisive. Asta arata de fapt si statistica, fiindca ambii au facut cate 21 de mingi direct castigatoare iar elvetianul a ratat 36 de lovituri fata de doar 29 franceze. Descatusarea din final ne-a aratat cat de mare a fost dorinta lui Roger sa castige turneul, dar si tristetea lui Gillou, care s-a aflat aproape de un mare trofeu.

Comments

comments