Emma: ganduri, introspectie si mesaje subliminale …

In camera de hotel din bula sa obligatorie, tanara tenismena de doar 18 ani jumate gandea la ce urma pentru ea: un meci din turul 3 de la Wimbledon, uriasul turneu la care a primit wild card din partea organizatorilor.

Cand ma gandesc ca tatal Ion si mama Renee m-au intrebat de ce-mi impachetez atata echipament, iata ca eu am avut dreptate, si dupa aceste 3 meciuri va trebui sa-mi spal cate ceva ca nu mai am nimic curat…Pai cine se gandea ca voi intra in turul al treilea dupa ce am vazut pe tablou ca voi juca in fata cehoaicei Marketa Vondrousova (finalista la Paris acum 2 ani), bine inteles daca as putea trece de rusoaica Vitalia Diatchenko…Acum ca am deja doua victorii pot sa-mi indrept gandurile si mesajele de multumire catre antrenorii de la Bromley Tennis Academy unde am inceput sa joc si sa ma joc, catre antrenorul meu Nigel Sears, catre bunica mea draga (sper sa vada meciul la TV in Romania), si catre fratele meu mai mic pentru care doresc sa fiu un exemplu, catre parintii mei, mai ales spre Tata, care a insistat sa fac un sport, dupa ce am cochetat cu baletul. Mi-au placut si calaria, golful, innotul si chiar cartingul dar tenisul m-a acaparat de la 5 ani, definitiv…Cum au zburat anii pe cand eram junioara si am plecat in lume sa joc? Am fost in Israel, Lituania, Moldova si chiar India, ca sa castig experienta si sa ma bat cu senioarele inca pe la 15 ani. Atunci am castigat si turneul Nike Junior International si am fost declarata cea mai buna junioara a lumii…Frumos, dar acum toate aceste sunt doar amintiri, la fel cum este si  bilantul meu din acest an, 21-1 la junioare. Daca tot ma gandesc la rezultatele de anul acesta, infrangerile la compatrioatele mele Dart, Watson sau Burrage palesc fata de cele doua victorii mari de la England Club, mai ales cea cu cehoaica. Gata, destul cu amintirile, sa ma gandesc mai bine la meciul de astazi pe care-l am cu o mare jucatoare care este romanca Sorana Cirstea, fosta 21 mondial, cu rezultate excelente in acest an, pe care o consiliaza chiar campioana franceza Marion Bartoli. Cum as putea sa o inving? Poate daca mi-ar iesi ca lumea serviciile, poate daca as fi in mana la forehanduri, mai ales cand trebuie sa alerg si sa lovesc in cros scurt? Si cine ma opreste sa visez? Coco Gauff are doar 17 ani, Iga poloneza a castigat Roland Garrosul la 19, iar Bianca s-a impus la US open la aceeasi varsta, deci trebuie sa pot si eu sa ma afirm.

Am dat interviuri, mi s-au facut zeci de fotografii, deci sunt importanta, ma simt bine… Le-am spus ziaristilor ca prefer sa merg mai departe in turneu decat sa iau doar note mari la scoala. Cred ca i-am pacalit putin, fiindca daca ar fi fost atenti ca m-am nascut in 13 noiembrie, si-ar fi dat seama ca scorpionii care sunt alaturati de balante,  sunt foarte echilibrati si perfectionisti….Oricum, eu nu am nimic de pierdut in fata Soranei si va trebui sa joc dar sa ma si distrez, daca pot sa ridic in picioare macar de cateva ori pe cei 15 mii de spactatori din tribune, care ma vor sustine. O respect pe Sorana dar am sa-mi prezint stilul meu, sa joc fiecare punct de parca ar fi mereu ultimul, de parca ar fi minge de meci, si sa arat cate ceva ce am invatat de la Na Li si Simona Halep, formidabilele jucatoare care vin din tari cu care am destule legaturi  emotionale. Iar ma las prada emotiilor, si nu e prea bine…Gata, termobagul e facut si plec la teren sa ma incalzesc putin apoi sa joc.

Iat-o pe Sorana, si observ ca are un bandaj pe coapsa stanga, care desigur ca o deranjeaza. Dar cum altfel dupa ce a jucat aproape 3 ore contra Vicai Azarenka. Ce meci a fost, ce victorie formidabila pentru Sorana, cea care pe cand eu ma jucam cu papusile era in sferturi la Roland Garos.Mi-a zburat mintea la clipa pe care as putea-o savura enorm, cea din momentul victoriei: cred ca ma voi lasa in genunchi, cum a facut Halep cand a castigat trofeul in fata Serenei…Asa sa fie, aduce noroc gandul asta? Sa ma stapanesc, fiindca ma laud ca am o mare putere mentala si asta e ca o lovitura preferata, care sa-mi aduca puncte cand e mai mare nevoie. Daca tot ma bate gandul ca pot castiga, pot sa ma bucur ca as juca cu Ajla Tomljanovic, cand in aceiasi zi se vor confrunta Barty cu Krejcikova, doua campioane uriase.

Hai Emma acum ai o ocazie enorma sa te vada toata lumea, sa te recunoasca toata lumea si sa te iubeasca toata lumea!

Comments

comments