Dupa un meci oscilant si cu mult chin, Simona castiga…

Ne-am temut de primul meci dupa 6 luni de pauza competitionala, si cu siguranta ca nici Simonei nu i-a fost totuna. Nimic nu se compara cu meciurile oficiale, si dupa o pauza atat de lunga era normal sa apara si surprizele. De fapt, pana la mecul Simonei au fost invinse Sevastova (chiar de Begu), Kudermetova, Alexandrova, Pavlyucenkova, apoi Strycova, toate cu veleitati la fazele superioare. Simona a scapat de infrangere, dar cei care au vazut meciul pot spune ca se putea intampla si invers, adica sa paraseasca terenul infranta. Slovena Polona, jucatoare matura si cu 6 finale jucate pe zgura in cariera din care a castigat 3, a fost mereu o nuca tare pentru Simo, si mereu s-a predat foarte greu. Hercog stia ca poate manca o paine lovind tare cu serviciul si cu dreapta si mai ales sa puna scurte. Cam toata lumea stie ca Simona joaca destul de retrasa, ca sta in aparare dincolo de linia de fund, dar mai stie si ca demararea spre inainte este un punct nevralgic. Adversara a pus 23 de scurte, 3 au fost gresite si doar una prinsa de Simo, asa ca cele 19 puncte facute de ea au contat enorm in economia meciului. Simona a raspuns cu un joc perfect in primul set, pistonand mereu reverul sloven, jucand cu mingi lungi, bine plasate, cu o remarcabila selectie a loviturilor, castigand setul usor cu 6-1.Ce a urmat a fost surprinzator: slovena nu a mai gresit atat de mult, iar Simona in schimb, s-a “taiat”, si ce ne-a facut sa nu o recunoastem a fost blazarea ei, lipsa de nerv si de nervi, calmul frate cu indiferenta, cu un limbaj al corpului periculos de apatic. A urmat un set in oglinda cu Polona la carma jocului si noi ne gandeam ca avem de ales sa schibam canalul sau sa strangem pumnii pana la sange.

Simona a servit ingrijorator de slab, cu rare mingi tari si plasate si doar tactica de a lovi pe backhand si de a schimba cu contre pied  in anumite raliuri a functionat. Nu au fost nici spectatori de la care sa se hraneasca energetic, nici staff la care sa se uite mustrator si nici macar vociferarile ei uneori benefice nu au existat. Polona este sotia antrenorului sau Zeliko Krajan, care a condus si echipa Croatiei de Davis Cup, asa ca ea a urmarit planul de joc fara nici o abatere si a fost periculoasa pana la ultimul punct jucat.Culmea parea mai proaspata decat Simona, care spre final a tras de ea vizibil.

Setul decisiv a inceput promitator, Simona castigandu-si de doua ori serviciul si o data pe cel al adversarei si a condus cu 3-1. Din pacate daca serviciul nu este o arma pe care sa te bazezi, a cedat si ea breakuri. Prima oara la 3-1 apoi la 5-3 .

Parca nu era destul, la 5-4 pentru ea, pe serviciul advers Simona conduce cu 40-0, are asadar 3 mingi de meci, dar doua retururi gresite si un as advers au salvat viata slovenei care a avut puterea sa faca 5-5.Simona conduce cu 6-5 si in ghemul pe care il credeam ultimul mai are 3 mingi de meci, dar aruncand 2 auturi nepermise si apoi un rever in lung de linie care a agatat fileul, s-au spulerat si aceste. S-a intrat in tiebreak si la modul in care s-a jucat orice era posibil.

Simona serveste prima si conduce cu 1-0 dar slovena conduce cu 2-1, moment in care i se surpa si ei increderea, mai ales dupa ce Simo pune si ea o scurta care a valorat cat toate cele adverse. Simo a egalat la 2 apoi conduce cu 3-2, fiindca reuseste un pasing nesperat, Polona dand moale un voleu simplu. A fost prea mult pentru Hercog, care si-a cedat cele doua servicii ale ei, gresind cum altfel, de doua ori cu reverul. La 5-2, Simona urma de doua ori la serviciu si avea sansa sa inchida meciul, dar ce credeti? face dubla greseala, dar urmeaza un punct fenomenal, cand ea se apara cu disperare, preluand apoi initiativa si scorul devine 6-3, adica mai face alte 3 mingi de meci. De data asta, reuseste un rever in lung de linie, Polona era prea departe de minge si greseste lovind in fileu. Simona merita sa-si faca 7 cruci (a 7-a minge de meci a fost fructificata), desi nu norocul si nici astrele n-au ajutat-o sa castige ci uriasa sa dorinta de a se impune, de a nu ceda la jucatoarea nr.43, cu speranta ca va mai juca multe meciuri pe zgura, tintind cum altfel, decat la Roland Garros. Unii vor spune ca adevaratii campioni castiga si atunci cand nu joaca la valoarea lor, dar numeroasele oscilatii in joc si chinuitorul stres pe care nu l-a afisat, dar care sigur au apasat-o, trebuiau evitate.

Asa-i in tenis, trebuie sa fie si sa fim mandrii de formidabila sa credinta in victorie, in conditiile in care fiecare s-a antrenat cum a putut, dar si mai ales pentru ca a declarat ca doreste sa mai joace vreo 3-4 ani la nivel inalt.

Suntemm cu totii de acord cu ea, si nu stiu ce ne-am face fara tenis, fara Simona? PS.Astazi s-au mai remarcat Gabi Ruse, Ana Bogdan, Monica Niculescu si Raluca Olaru si mai ales Irina Begu. S-a mai remarcat si Alexandra Dulgheru de la microfonul comentatorului. Le dorim succes tuturor!

Comments

comments