Sa joci o finala de Premier intr- mare capitala, in care tenisul este la el acasa, sa joci cu o adversara care s-a nascut si format acolo, chiar nu este deloc simplu.Cel mai bine poate spune acest lucru si Roberta Vinci care s-a aflat la Bucuresti in fata unei adversare redutabile si a 5000 de spectatori care nu au incurajat-o. Aflata la Moscova, Irina si-a impartit emotia cu antrenorul si prietenul ei, care i-au stat aproape o saptamana intreaga, si sincera cum o stim,chiar a declarat ca nu a crezut ca poate juca finala. Ca sa fim si noi sinceri, intr-un turneu in care favoritele s-au chemat Cibulkova, Makarova, Pennetta, Safarova, Kuznetsova, Pavliucenkova, Pliskova si Garcia, fara a le mai socoti pe Giorgi, Riske sau Vesnina, sarcina Irinei era deosebit de grea. Romanca noastra s-a aratat calma, increzatoare, capabila sa joace un tenis de calitate, sa treaca peste momentele dificile, si a eliminat-o pe favorita 2 si pe cea cu nr.4, pierzand la cea cu numarul 6, concitadina celor din public.Irina a aratat din nou un tenis de buna calitate si chiar daca a cedat in final, comportarea sa pe parcursul unei saptamani intregi trebuie sa-i fie ca un jurnal in care a notat despre incredere, despre agresivitate, despre cumulul de calitati si de lovituri care inseamna valoare, dar si despre minusuri, despre lupta continua care este circuitul WTA. Comentatorii spuneau ca Irina este pe drumul bun al abordarii topului 20 si chiar daca acum nu s-ar parea asa pe deantregul, sa nu uitam ca o victorie astazi ar fi dus-o pe locul 35. O pregatire buna in iarna si apoi rezultate pe masura la antipozi, o pot urca pe Irina pe locuri poate nici de ea sperate, dar care acum par indreptatite. Sa nu uitam ca in februarie avem formidabilul meci din Fed Cup cu Spania, si chiar daca nu ar fi titulara, ea ar putea juca si la simplu, nu numai la dublu.
Se parte ca astazi Irina a cam platit tribut energiei consumate in cele 3 meciuri de 3 seturi jucate anterior, si a devenit mai dornica de a termina punctele mai repede, nu numai dintr-o agresivitate necesara, dar si pentru ca bagajul energetic a fost mai redus. Asa au aparut si erorile, chiar daca a facut mai putine decat rusoaica,care au destabilizat-o putin. Adversara sa, mult mai puternica, cea care s-a „plimbat” in semifinala, a fost mai proaspata spre final si la adapostul unui scor net si-a permis sa loveasca puternic, demonstrativ, si chiar precis. Consider ca dupa un 4-6 si 7-5 in concordanta cu aspectul jocului, setul decisiv ar fi putut reveni oricarei jucatoare, dar momentul crucial a fost castigat de Anastasia.
Aceasta a reusit sa faca break-ul in al doilea ghem, cand pe rand cele doua au avut minge de a-l castiga, iar deznodamantul s-a scris pe un voleu moale al Irinei care putea puncta, dar Pavs ( cum este numita in tur), a pasat lejer.
Pornind de la un serviciu competitiv, de la un rever foarte bun, Irina a pacatuit ceva mai mult cu dreapta, dar a si punctat destul si de pe acea parte.Doar spre final, Pavs s-a desprins la puncte, 97-86 , si a parut ca victoria a fost meritata.Ca se putea mai mult am vazut si noi , a simtit si Irina si comentatorii, dar impresia generala ramane una si buna: Irina s-a maturizat, arata ca o mare jucatoare si viitorul va confirma.
Irina Begu vs. Anastasia Pavliucvenkova 4-6, 7-5, 1-6 in finala de la Moscova, si trofeul a ramas de data asta acasa. Pe el este gravat numele Simonei Halep si nu mult a lipsit ca si Irina sa si-l inscrie.
Punctele si premiul de 64000 de $ sunt cu varf si indesat meritate, iar acum vacanta poate fi una linistita si un bun prilej de gandire a unui program mai indrazet pentru anul viitor.
Trebuie sa fii logat pentru a adauga un comentariu Login