Cum este sa pierzi cu locul 66 de la 5-1 in decisiv…

Sunt meciuri in cariera unui tenismen in care reuseste sa refaca un handicap de 4-5 ghemuri in setul decisiv si sa castige . Atunci e sarbatoare si pare ca totul este de cucerit, nimic nu mai rezista in fata impetuozitatii si harului sau. Se poate insa intampla ca reversul medaliei sa devina si el o realitate si nimic sa nu poata opri un esec nedorit, chiar inexplicabil si pentru un sportiv de varf mondial. SimonaHalep a trecut prin toate aceste stari, primele mai ales in prima parte a carierei, cand suia treptele gloriei, cea de a doua chiar acum, cand este nr. 2 mondial si favorita la a prelua stafeta topului de la Serena Williams. Chiar nu se poate explica acest regres pe plan mental?, caci numai despre acest lucru este vorba, tenisul cu loviturile sale nu se poate uiat de la o saptamana la alta… Vulnerabilitate sa in acest ultim meci a devenit cunoscuta intregului mapamond cand visul urat in care se afundase in ultimul sfert de ora al meciului  a fost consumat pana la capat. Nu a fost nimeni care sa o trezeasca, sa o ajute, fiindca semnele apatiei si neputintei devenisera clare pentru oricine, inainte de 5-4, cand inca nu era tarziu pentru “trezire”. Dupa ce adversara a trecut de zona aceea in care simti ca nu mai poti, si brusc devii atotputernic, Simona nu a mai putut reveni fiindca totul s-a termninat, groapa ei energetico-mentala venind pe final. Greselile in serie, dar mai ales acelea in care limitele terenului erau neglijate, in care fileul parca se ridicase ca unul de volei, cu servicii care nu au ajutat-o ba chiar era o binefacere cand primea serva, cand serviciile normale ale englezoaicei (rar treceau de 160 km /ora) erau sistematic returnate gresit sau prea moale, au condus la pierderea totala a increderii, a fortei de a se opune dezastrului. Cum sa numim altfel aceasta infrangere cand jucatoare de pe locul 66 a facut ce a vrut la un moment dat. Mesajul corporal si facial al Simonei in ultima pauza , atunci cand s-a vazut ajunsa si chiar intrecuta, exprima imposibilitatea de a-si explica ce se intampla dar nu si hotararea de a se debarasa de starea confuza in care se afla . Uzura unui  tenismen ajuns la capatul sezonului este deosebita, consumul nervos dealungul a 9 luni de zile este de neanchipuit pentru multi, doar ca ea ar trebui sa stie ca singura nu va putea trece peste acest moment. Mama era singura persoana capabila sa o ajute, antrenorul nu era acolo pentru coaching, si acum doar specialistul , adica psihologul, o poate chiar “vindeca”. Trebui doar sa accepte ca astfel de situatii pot aparea in cariera, doar ca se pot si repeta.

Chiar deunazi aratam ca saltul spre fruntea clasamentului pe care l-a facut Irina Begu se datoreste si dnei Stanescu, psihologulcare a ajutat-o foarte mult atunci cand iesise din lumina reflectoarelor.Chiar si Serena trece destul de des prin momente de uluiala si neputinta, ea exprimandu-se teatral de fiecare data Simona aduna frustrarea in ea si refularea se face mai greu.O doream expansiva ca pana nu de mult. sa-si reproseze vocal nereusitele si sa se bata pe coapsa asa cum o face candva. Ea are nevoie si de calm, doar este foarte urmarita, ca sa nu spun spionata, dar nu are nevoie sa se schimbe temperamental, fiindca devine o alta persoana, o alta jucatoare. Nu e un capat de lume ca a “comis-o” acum, nici macar locul 2 WTA nu este amenintat pana la finele anului, numai ca analiza sincera si masurile potrivite trebuie facuta si luate cat mai curand. Dupa meciul pierdut la Guangzhou, cand multa lume mi-a reprosat ca prea am spus-o raspicat, acum ce sa mai fac, ce sa mai zic? O iubim prea mult pe Simo ca sa ne fie indiferenta, sau sa ne reprimam frustrarea , care oricum este infinit mai mica decat a ei.

Halep – Konta 3-6, 6-3, 5-7

Simona este o mare campioana si este capabila sa se ridice din nou, poate mai buna, mai puternica, mai hotarata in a atinge piscurile carierei.

Comments

comments