Cristina Ene este o mare speranta a tenisului nostru

Acum cativa ani am remarcat la Timisoara o tanara jucatoare, mladioasa, subtirica si ma intrebam de unde atata energie si vigoare intr-un trup micut.Ei bine in acest an domnisoara Ene a revenit si tot svelta , inaltuta, parea in mare progres, indemnandu-te sa o urmaresti. Eram sigur ca voi mai auzi despre ea, iar dupa ce antrenorul sau Adrian Cruciat mi-a spus ca este o mare si frumoasa speranta, am avut confirmarea ca este o tanara care vine in tenisul mare si va fi greu de oprit din drumul ei.

Fiind clasata in jurul locului 800 in anul 2012, perspectiva ei era frumoasa, fiind una din fetele cele mai bune ale varstei ei. Din pacate traseul sau a fost oprit brutal de o accidentare la umarul drept care nu s-a vindecat normal si a luat decizia de a face operatia care sa-i rezolve afectiunea.Nu este de loc usor ca la 18 ani sa te decizi sa intrerupi sportul si mai ales unul in care bratul de la incheietura si pana la umar este folosit permanent.Cristina a avut o tenacitate pe masura dragostei pentru tenis si a stat 3 luni fara sa poata pune mana pe racheta, iar alte 10 luni s-a recuperat si a facut antrenamente usoare, fara sa mai participe la nici un concurs.Cam asa s-a derulat un intreg an, pana cand a primit avizul mdical afirmativ si a reluat activitatea competitionala.

Anul 2014 a fost de fapt un alt an de debut fiindca a luat-o de la zero, fara clasament, si a fost obligata sa-si recladeasca jocul si increderea ca poate juca din ce in ce mai aproape de ritmul anterior. Sigur ca meciurile de dublu au fost eliminate, desi avea placerea sa le abordeze, toata energia fiind indreptata spre cele de simplu, iar antrenamentele chiar si doua pe zi, fara a mai socoti cele de pregatire fizica generala sau specifica pentru umar, i-au umplut intreaga zi.Au mai ramas putine ragazuri pentru o lectura buna sau o intalnire cu prietenii, dar mereu cu gandul la tenis.

Cristina este foarte responsabila cu corpul ei, alimantatia si bauturile sunt cu grija selectate si se dovedesc a fi bune aliate in demersul pregatirii si sustinerii de efort.Cum unicul sau sponsor este chiar familia, Cristina este urmarita, ajutata si indrumata din toate punctele de vedere, chiar si de sora mai mare care si ea a facut tenis si care fara sa vrea este “responsabila” de alegerea celei mici.Intr-o familie pasionata de tenis, nici nu este greu sa primesti atat intelegere, suport emotional si material pentru a progresa, pentru a deveni o mare campioana.

Ca o fata bine educata, Cristina are doar amintiri frumoase fata de primul ei club, Tenis Club Livone si antrenoarea sa de inceput, Angela Gurin, perioada in care a reusit sa castige Mastersul junioarelor, care a ramas ca un turneu de referinta in memoria sa. Dupa ce au napadit-o necazurile fizice , Cristina isi doreste mai intai de orice sa fie sanatoasa si sa se poata dedica tenisului in totalitate, dorind sa-si perfectioneze continuu jocul, loviturile , chiar si backhandul pe care il considera ca fiind arma sa de baza. Urmarindu-i jocul, varietatea procedeelor abordate, gandirea tactica foarte clara si complexa, nici nu am mai fost prea mirat cand mi-a destainuit ca o admira pe poloneza Aga Radwanska.Maturitatea de care dadea dovada in joc era vizibila si in afara terenului, si nu o caracterizeaza volubilitatea, cat mai ales selectarea companiei, alegand “prietene” adevarate ca Nicoleta Dascalu, Oana Simion sau Cristina Adamescu, fiind de parere ca este foarte importanta valoarea celor apropiati si nu numarul lor. A fost o alta dovada de seriozitate asa ca am luat de bune si foarte bune toate declaratiile sale, sustinute si de antrenor.

Am putea spune ca Cristina este perfecta, in timp scurt nici nu-ti dai seama de oarece slabiciuni, dar sinceritatea a mers pana la capat si mi-a destainuit ca are o mare slabiciune: rabdarea, mai bine zis lipsa ei. Poate si de aceea o aprecaiaza pe mare jucatoare poloneza care este un munte de rabdare, care iti “toaca” resursele generale si de moment, intorcandu-te pe toate fetele pana cand da lovitura decisiva.Cristina doreste sa se stapaneasca mai mult, pentru a fi mereu mai buna.

Credinta ei este una singura: doreste sa urce cat mai sus in clasament si sa-si creasca nivelul de joc permanent.Nici ca se putea nimeri mai bine cele spuse acum, fiindca in aceste zile, dupa o alta perioada mai saraca in rezultate, Cristiana a facut un turneu bun la Pune in India, unde s-a deplasat pentru un turneu de 25 K. Venind din calificari, ea a reusit sa o elimine pe favorita 2, olandeza Cindy Burger cu 6-4, 6-3, apoi pe bielorusa Pirazhenka si in sferturi pe suedeza Elen Algurin cu scorul de 6-4, 6-2. Din pacate s-a oprit aici, pierzand la indianca Raina in set decisiv, dar traseul sau i-a adus 57 de puncte cu care va face un salt de 96 de locuri si o vom vedea pe 480-482 in lunea viitoare. Top 500 este promitator daca ne gandim la eforturile facute pentru a reveni la un nivel cat mai apropiat de acela din 2012.

Sa-i dorim Cristinei multa sanatate, sarbatori frumoase si un an nou pe masura asteptarilor! Fie ca supranumele de speranta sa se transforme in certitudine si tenisul sau sa creasca mereu , sa ne incante! La multi ani Cristina!

Comments

comments