Trist, poate prea dur spus, dar Bacsinszky a stiut cum sa joace si a reusit ceeace poate doar ea si antrenorul ei credeau. Elvetianca a jucat-o pe Simona ca la carte, nejenandu-se deloc sa-i dea baloane moarte si adormind jocul, dar alergand asa cum poate nu credeam, adica mai mult si mai rapid decat adversara.Simona era exasperata de mingile care se intorceau iar cand in stilul ei caracteristic alege gresit directia loviturii se trezea preluata in punct. Timea a fost mai vicleana decat Radwanska, asa ca nu i-a fost prea greu sa se impuna in acelasi mod si cu Halep, care in prea putine randuri a ascultat sfaturile antrenorului.Acesta a venit agale in ultima aparitie fiindca stia ca totul era compromis, iar Simona a lamurit totul cu un final dezamagitor : 6-4, 3-6, 2-6.
De mult nu am trait o insatisfactie atat de mare, si nu pentru ca s-a pierdut un meci, ci pentru halul in care s-a pierdut.Chiar nu credeam ca ne intoarcem in vremurile in care Simo dadea cu incapatanare in minge ca sa faca punct desi nu se impunea si mangaia atunci cand trebuia sa puncteze. De ce acel blocaj mental cand avea un set castigat? De ce nu vedea ca trebuia sa aibe mai multa rabdare si sa joace acel hulit tenis procentaj pana o scotea din mana pe adversara, care in seturile 2 si 3 nu mai vroia sa greseasca? Erori in serie de pe ambele parti ale terenului, fara ca mingile primite sa fie dificile, si lipsa de acceptare cand o adversara se apara cu indarjire si alearga mult si bine? Cand a trebuit, mana a fost moale si asta chiar e treaba caldurii si a oboselii, fiindca fizicul cedeaza daca mentalul e in ceata.
La un moment dat pe teren era o singura jucatoare si asta nu era Halep, iar setul decisiv pe care contam, a fost de fapt un supliciu. Scorul s-a infrumusetat putin fiindca nici Bacsinszki nu a mai fortat, simtind ca nu are cum sa nu castige. Nici nu mai merita sa aratam cele cateva puncte superbe facute de Simo, fiindca ele au fost atat de putine incat le si uitam in noianul de erori nefortate cum spun unii. Greselile au fot insa fortate chiar de ea , dorind prea mult de la fiecare lovitura si lovind de la umar si chiar de mai sus in baloanele perfide ale Timeei.
Nu s-a legat nimic, nu-i un capat de tara, s-a terminat cu hardul si ne murdarim cu zgura, doar sa merite…
Trebuie sa fii logat pentru a adauga un comentariu Login