Scorul la meciuri all time dintre Murary si Roger Federer era de 10-9 pentru britanic si cu totii ne gandeam la deznodamantul semifinalei pentru a putea spune ca 10-10 este frumos, iar 11-9 este chiar set la tenis… de masa. In final a fost sa fie ultima varianta, fiindca Roger nu a rezistat meciului de uzura la care a fost supus, deci din cauza adversarului dar mai ales a lui, fiindca a fost destul de oscilant si obosit in decisiv.
Scotianul stia ca ultimele intalniri au fost pe muchie de cutit dar la Olimpiada a castigat, iar ultimul turneu de mare slam i-a adus lui succesul. A fost increzator in victorie si asta face mult bine, mai ales cand castigi primul set fara prea multe osteneli.
Meciul nu a fost unul foarte bun din punct de vedere spectacular sau tehnic, dar a fost pasionant din cauza scorului care a ramas incert pana la 2-2 la seturi, cand desi Federer a egalat era tot mai clar ca nu va rezista pana la final.Elvetianul s-a impus in doua tiebreak-uri, in care stapanirea de sine pe termen scurt a fost determinanta , dar in celelalte seturi care presupuneau zeci de servicii si sute de treceri ale mingii peste fileu a fost ezitant si au facut diferenta.
Ceeace din pacate este demn de semnalat, este faptul a in decursul partidei scotianul care desi britanic nu a dat de loc dovada de educatie ( nu am sa-l fac cioban la fel ca un prieten de al meu), desi mama lui este o femeie deosebit de finuta si o doamna desavarsita, iar in dialogul cu domnia sa am descoperit o persoana extrem de delicata si apropiata. Cine isi aminteste de slam- dank-ul din finalul setului doi cand Murray a dorit sa-l umileasca pe Federer si aflat deasupra fileului a traznit in 2 metri ca sa ingroape mingea dar Federer a prins-o si l-a pasat, facand minge de set, poate spune ca si mine ca aroganta l-a costat si in loc de 2-0 la seturi si apoi urmat de un alt set castigat il faceau sa incheie partida in maximum 2 ore de joc.
In finalul setului 4, Murray a mai facut un gest de superioritate, dar macar a avut decenta sa se intoarca cu spatele la Roger, cand dupa o minge excelent lovita care nu a mai putut fi prinsa a zambit ironic si chiar batjocotitor, dar si de data asta a fost pedepsit fiindca a pierdut foarte clar tiebreak-ul care a urmat.
Credeti ca nesportivitatea luat sfarsit? Nici vorba, fiindca la finalul meciului cand mii de spectatori l-au aplaudat frenetic pe Roger cand a iesit de pe teren, Murray statea cu fundul la el si la lume facandu-si treaba prin sacosa.Acum nici ca trebuie sa ai bunul simt al lui Gilles Simon care si-a aplaudat adversarul infrant la iesirea de pe teren, si nici chiar a lui Nole Djokovic car l-a insotit cu aplauze pe Wawrinka atunci cand acesta sleit de puteri a parasit marea arena.Chestie de educatie…
Marele Ivan Lendl ar trebui macar el sa-l atentioneze dar la randul sau a fost un om si un jucator foarte rece si nu l-am vazut zambind niciodata sau intretinandu-se cordial cu adversarii.Oamenii se aduna unii cu altii dupa asemanari asa cum le-o dicteaza interiorul si atunci sa nu fie cu suparare dar eu lui Murray nu-i mai spun pe numele mic decat atunci cand va merita.
Lordul tenisului tot Roger Federer ramane, care si-a privit si primit cu demnitate infrangerea, si zau ca ii doream victoria.
Murray vs.Roger Federer 6-4, 6-7(5), 6-3, 6-7(2), 6-2.
Sper ca in finala, balcanicul nostru exuberant sa treaca peste glacialul si increzutul britanic.
Trebuie sa fii logat pentru a adauga un comentariu Login