Alexandra Dulgheru e incantatoare si cand pierde

Nu stiu daca cineva a mai facut ceea ce am facut eu: am privit la jocul Alexandrei din meciul cu Roberta Vinci fara sa ma uit la italianca (pe care o stiu pe dinafara), ci doar la Alexandra! Am vazut cum se misca, cum respira, cum loveste, cum se redreseaza, cum alearga si cum face punctul pentru ea sau adversarei…Am avut nevoie de acest exercitiu pentru a sti in fine, daca va trebui sa o critic atunci cand pierde sau sa ma extaziez atunci cand castiga.

Dupa artatea neplaceri fizice, Alexandra a revenit, a reintrat in prima suta si acum joaca la adevarata sa capacitate de efort, cu lovituri curate, lungi, cu slice-uri cu care a concurat cu maestra din fata ei, cu servicii bune si orientare excelenta in teren. Cine mai avea vreo indoiala, va spu eu: Alexandra va ajunge in top 50 cat de repede, in functie doar de prezenta la turnee!

Alexandra pe mine m-a incantat, si asta chiar daca a prins-o pe Roberta intr-o zi excelenta, in care italianca ce abea si-a dat jos incaltarile de iarba si le-a pus pe cele de zgura, a jucat ca niciodata in acest an, pentru ca daca n-o facea era eliminata. Alexandra s-a miscat bine, a inteles jocul adversarei, a lovit adanc caci altfel era grav, si s-a prins la schimburi lungi cu maestra slice-urilor. Alexandra a avut o serie de lovituri superbe, pacat ca nu s-au legat si a chinuit-o pe italianca, cea care la final la strangerea de mana si la imbratisarea respectuoasa a rostit: „brava” lucru pe care italienii il fac greu si nu in fata oricui.

Verdictul meu este clar: Alexandra este in plenitudinea fortelor si a aratat destula stapanire, multumire cand a fost buna, admiratie cand a apreciat-o pe Roberta si drept sa spun de astfel de jucatoare avem nevoie: de caracter, oneste, modeste si muncitoare.Alexandra va mai castiga turnee in cariera ei fiindca este valoroasa si completa!

Alexandra Dulgheru vs. Roberta Vinci 2-6, 3-6, dar scorul nu exprima fidel echilibrul partidei…