E greu in WTA…

Spuneam ca sunt increzator ca Ana Bogdan are un viitor frumos si asteptam cu incredere meciul ei din primul tur de le Stanford, unde s-a calificat meritoriu.Mai spuneam ca are prima sansa cu Asia Muhammed,  jucatoare care se invarte in jurul locului 200, dar pe care o stiam cu un fizic perfect pentru tenis, svelta , inaltuta, dar si puternica. Ea ingroasa randurile fetelor americane de culoare, dar acum la 25 de ani nu a aratat semnele “exploziei” spre marea performanta. Venind si ea din calificari, gandeam ca era adversara perfecta pentru Ana, dar m-am inselat si chiar m-a pus pe ganduri.

Inceputul meciului a fost greoi pentru Ana care nu si-a intrat in ritm decat dupa ce a pierdut primele doua ghemuri, apoi insa a devenit jucatoarea care conducea ostilitatile.Ana s-a desprins repede pana la 5-2 reusind o serie impresionanta de ghemuri, castigand cateva raliuri foarte intense, prindea scurtele, forehandul sau puternic facea legea si setul era aproape.

M-am temut la debutul meciului de starea fizica a romancei, cu glezna stanga protejata, cu bratul stang cu ceva probleme, dar si suferind de caldura mai tarziu.Asia profita si reduce diferenta la 4-5, dar doar atat.A fost deci 6-4 pentru Ana si chiar “pe bune”.

Setul al doilea parea sa fie o formalitate fiindca Ana se distanteaza la 5-0, dar usor–usor iese din joc si pierde ghem dupa ghem, 7 la rand, deci si setul. Consternare, singuratate, indoiala si nimeni nu vine la banca. Ana nu are antrenor permanent si iata ca doar o vorba de imbarbatare lipsiea cand s-a vazut depasita mai mereu. Sa ai set si 5-0 si sa trebuiasca sa joci decisiv, asta da dilema…Trebuie sa dam si americancei credibilitate fiindca si-a schimbat strategia si a venit mereu in fata reusind vreo 7-8 voleuri de clasa si nu m-am mirat, stiind ca a castigat peste 20! de turnee ITF. Ana s-a miscat din ce in ce mai greu, nu prea mai prindea marginile ca sa nu mai spun de alergarea spre inainte care s-a aratat deficitara.

M-am temut de decisiv, dar Ana in care cu totii investim incredere, a reluat nivelul din miezul setutlui intai si a redus greselile.Comentatorul american spunea ca are loc o lupta a mintilor si pana la urma Ana a fost mai lucida, impunandu-se cu 6-3.

Meciul a fost peste nivelul locurilor ocupate de cele doua fete, doar ca in WTA totul e mai greu, cine se afla pe tabloul principal la un turneu de 500, se cheama ca are valoare, asa ca m-am felicitat ca m-am hotarat sa-l vizionez.

La final, Ana a raspuns elegant la intrebarea care i s-a pus in legatura cu pierderea setului doi.Ea a spus ca a uitat rapid de acest set si s-a concentrat pentru decisiv, dupa care zambind a aruncat in tribune mingi cu autografe.

Atmosfera din WTA merita traita, dar si nivelul de aici trebuie…atins!

Comments

comments