Andreea spune ca 2016 va fi ultimul pentru Roger

Ăsta este ultimul an!

Așa cred eu! Chiar dacă el spune că va juca și în 2017!

Eu așa cred, că ăsta este ultimul an complet, competitiv, ultimul care va conta cu adevărat!

El probabil și-a luat o marjă de siguranță și afirmă că are contracte și în 2017, însă sunt puțin sceptică! Nu că nu aș avea încredere în cuvântul lui, sau că l-aș bănui de lipsă de respect față de cei cu care a încheiat contractele! Nu! Pur și simplu, asta e părerea mea!

Nu e mai puțin adevărat că așa am crezut și în 2013!

Atunci am fost sigură că e gata! Am fost sigură că ăla era finalul! Și eram și pregătită pentru asta!Însă Roger nu a fost de acord! S-a mobilizat, s-a ridicat precum pasărea Phoenix din propria-i cenușă, a muncit și a revenit! Și a luat-o de la capăt! Și noi după el! Și eu după el!

Acum însă e altceva! Acum nu e vorba de forma în care se află, de rachetă schimbată sau accidentări! Acum e vorba pur și simplu de final! Un final inevitabil!

Pentru că la un moment dat Roger o să ne lase. Trebuie să o facă! Așa e normal! O să ne lase, dar o s-o facă în termenii și condițiile lui! Nu când vrem noi sau când vor alții!Pot să îi fac eu  traseele de rămas bun până îmi cade mâna scriind, pot să spună adversarii orice despre el, pot să spună fanii adversarilor orice răutăți, el tot când vrea o sa plece! Tot ce știe el aia o să facă!

Îmi spunea o prietenă că la cum îl cunosc eu pe Roger de îi dau lacrimile din orice, chiar îl văd anunțând la finalul anului că următorul an va fi ultimul? Pentru ca apoi să plângă din turneu în turneu pe unde o să-și ia lumea rămas bun de la el?? Da, într-adevăr, Liliana, e cam greu așa pentru el, dar nici nu îl văd făcând un gest brusc de adio, precum Justine

Ăsta este ultimul an! Așa am concluzionat eu duminică în timpul finalei.Mă uitam la el și vedeam cât de neputincios era, vedeam cum nu îi intra absolut nimic, cum nu se lega nimic, vedeam că la cum juca nici să mă enervez nu puteam, i-am văzut zâmbetul amar de pe finalul meciului și la un moment dat am avut o revelație:

Ăsta e ultimul an bun pe care îl va mai avea! Ultimul în care am să îl văd live la tv!

Și atunci??? Despre ce vorbim noi aici??? Așa vreau să îmi petrec ultimul an cu el??? În stres și tensiune??!! Nu, nicidecum!

Și am făcut un legământ cu mine și cu el: Acest an trebuie să fie un an al bucuriei, al plăcerii, al sentimentului de “sunt aici pentru tine”, al susținerii necondiționate! Un an al bucuriei!!!! Scurt!

Pentru că atâția ani, 12  mai exact, am intrat în al 13 lea, am fost atât de incrâncenată, de tensionată, că uneori nu mai țineam minte nici scorul cu care se terminase partida, atâția ani am pus presiune pe el, atâția ani am avut așteptări și pretenții de la el, atâția ani i-am cerut și iar i-am  cerut victorii, victorii , turnee, trofeee, atâția ani am vorbit întruna cu el:” Hai Roger , e mai greu primul meci într-un turneu, dar îl câștigăm și mergem mai departe!”, “Hai Roger să facem semifinale”, “Hai Roger cu finala”, “Hai Roger cu trofeul”!!!.

Atâția ani am repetat ca un robot în timpul meciurilor “Hai Roger că poți, știu că poți, trebuie să poți!”.

Atâția ani m-am uitat la scor, la rezultate, la clasamente, la victorii și înfrângeri!

Nu mai pot , am obosit! Și în primul rand nu mai vreau!

Pentru că cine sunt eu sau cine suntem noi să îi cerem întruna asta? Roger nu mai trebuie să demonstreze nimic nimănui!

Anul ăsta mi-am jurat că nu mă mai interesează cifrele, statisticile, rezultatele, nu mai vreau să văd tabela de scor!

Este prima oară în atâția ani când gândesc asta!Duminică când mă uitam la el în finala cu Raonic, când se vedea clar că nu o poate câștiga, la un moment dat am zis:“Dă-o dracului de minge și de scor, uită-te la el! Atât! La EL“!

Și asta am făcut!Atâția ani m-am privat de plăcerea asta, atâția ani urmăream mingea să cadă exact acolo unde voiam eu și el, atâția ani am pus bucuria și plăcerea pe locul 2, după  rezultate! Acum gata!

Ăsta este ultimul an și vreau doar să mă bucur de el! Atât și nimic mai mult!

Nu mai vreau să mă enervez, nu mai vreau să mă consum din șpe motive. Nu știu și dacă am să reușesc, dar asta mi-am propus, asta vreau să vină pe primul loc înaintea rezultatelor lui! Asta mi-am jurat!

Poate că am să mă mai consum când o să văd că pierde finale, sau poate am să mai zic mărunțel din gură când o să văd că joacă preponderent cu serviciul doi sau că ratează mingi de break cu nemiluita, însă vreau să le dau la o parte și să îmi aduc aminte de jurământul meu:

Anul ăsta vreau sa fie un an al bucuriei că încă îl am în fața mea pe teren!

Anul ăsta va fi anul celui mai suav și dureros dar și al celui mai frumos cântec de lebădă din câte pot exista!

Și vreau să îl simt, să îl ascult și să îl trăiesc la maxim cu bucurie și plăcere și dragoste!

Nu vreau să se înteleagă cumva din ce scriu acum că sunt tristă! Nu, absolut deloc! Sunt doar foarte hotărâtă să nu mai privesc altceva decât pe el!Pentru că anul ăsta va fi ultimul an bun pe care îl vom avea! Amândoi!

După el, se va închide un capitol în viețile ambilor! Chiar dacă va mai juca și la anul! Anul ăsta va fi ultimul care chiar va conta!Voi închide și eu un capitol, dar nu până nu reușesc să îmi îndeplinesc ultima dorință! După aceea poate să fie ce-o fi că nu mai contează!Mai avem un an de competiții în față, el are un target clar, am și eu unul la fel de clar!

Și îl voi realiza chit că e ultimul lucru pe care îl fac în viață! Așa simt! Că anul ăsta trebuie să fie anul nostru! O simt pur și simplu! Da, anul ăsta va fi ultimul nostru an, Roger! Hai să-l facem de neuitat! Tu cu magie, vrajă, artă, dans, poezie în mișcare, eu cu bucuria că încă te am în față, live, că încă dansezi pentru noi! Pentru mine!

Fără cifre, scoruri, clasamente, rezultate! Doar tu, o racheta și o minge! E de ajuns pentru mine! Anul ăsta e de ajuns!

Andreea Ionescu

Comments

comments