La 9 mai 1939, se nastea micul Ion, Ion Tiriac , cel care avea sa ajunga marele Ion, supranumit “buldozerul” din Brasov. Noi cei contemporani cu el si care am avut onoarea sa-l cunoastem il pretuim, il admiram si-i dorim viata lunga cu sanatate si numai reusite in tot ceeace intreprinde!
Indraznesc sa spun ca daca Tiriac nu era, nimic nu era! Si ma las contrazis, dar cu argumente. Chiar daca acum la o varsta respectabila, dupa o viata de om si cu bune si cu rele, imi permit sa spun asa doar in cele legate de tenis, fiindca el este mereu in centrul atentiei tenisului mondial. Indraznesc sa spun ca daca prin `64 nu-l lua sub aripa sa pe Ilie Nastase prin Egipt, Polonia si mai apoi in tarile din vest, si lui Ilie ii era greu sa se remarce si poate nici rezultatele lui nu ar fi fost rapide, ca sa faca din el un idol al romanilor si nu numai.
Ca un demn brasovean care se naste fie cu schiurile fie cu patinele in picioare, Ion a devenit repede jucator de hochei si a facut acest sport cu cea mai mare seriozitate, ajungand in nationala tarii si participand la Olimpiada de la Innsbruck din 1964 cand avea doar 17 ani si la o editie a mondialelor. Usor usor el a tradat hocheiul si s-a apucat de tenis.Desigur ca hotararea definitiva de a se concentra asupra tenisului s-a luat cand a devenit campion national dupa victorii la corifeii tenisului romanesc de atunci, in frunte cu celebrii Marin si Gogu Viziru. Tiriac a crescut pas cu pas si stilul sau inconfundabil de mare tactician si darz luptator l-au dus pe culmile gloriei.Cel care avea sa spuna ca cea mai buna lovitura a sa sunt picioarele, a reusit in cariera sa un sfert de finala la Roland Garros dar si trofeul de dublu de la Paris, alaturi de Ilie Nastase. Cele 22 de titluri castigate la dublu alaturi de Nastase(11), Vilas (9), Estep si Orantes cate 1, printre care amintim pe cele de la Foro Italico, Philadelphia, Monte Carlo, in Suedia, Canada, Brazilia, l-au dus la un moment dat in primii 10 in lume.Cele 3 finale de Cupa Davis in care a jucat l-au facut un star mondial si desigur ca regretul de a nu fi castigat niciuna i se datoreaza si lui dar si lui Ilie care era fantastic dar care era capabil si de surprize neplacute.Ion “si-a dat viata” in meciul 5 in fata lui Stan Smith, care l-a invins doar in 5 seturi dupa vreao 4 ore…O viata alaturi de Ilie, i-au facut pe cei doi sa ramana prieteni si in acesti ani ai celei de a treia tinereti, fiindca noi ii recunoastem ca traind o tinerete fara batranete.
Lume ar trebui sa stie ca la cei 185 cm ai sai, cu prestanta si virilitatea trupului si chipului sau il facea admirat de catre femei si relatiile sale oficiale si neoficiale l-au facut si inca il fac foarte sarmant, indiferent de …averea sa. Dupa incetarea activitatii sportive ca jucator ( 17 ani de cariera), el a continuat ca manager al unor mari jucatori ca Becker, Vilas, Zivojinovic, antrenor, organizator de competitii si a devenit un “guru” al tenisului modern, iar cuvantul sau si intreprinderile sale au fost mereu in centrul atentiei.Dovedit ca un excelent organizator, cu o experienta deosebita in lumea sportului, Ion Tiriac a ocupat 6 ani functia de Presedinte al COR si a facut-o cu succes, lasand apoi fraiele unuia mai tanar.
Marele Ion este principalul ” vinovat” pentru ca Romania are de atatia ani un turneu ATP, care an de an aduce la start valori mondiale, iar de-a lungul anilor i-a adus la Bucuresti pe Coretja, Goran Ivanisevic, Thomas Muster, Gilles Simon.Controversele legate de numele sau sunt mai degraba invidii ale unora, carora interesele lor personale sunt atinse, dar drumul sau prin tenis este neabatut.Chiar daca zgura albastra de la Mutua Madrid ( al carui patron este)a fost schimbata intr-una rosie, Tiriac a anuntat ca va reveni la cea albastra fiindca televiziunile o cer. si-a mai anuntat intentia de a face din Mutua Madrilena un al cincilea turneu de mare slam!, cu sau fara copii de mingi-modele pline de feminitate.Chiar daca acum vreo 10 ani a incercat sa schimbe tenisul pentru a deveni mai usor de introdus in grilele de programe TV, reducand durata unui meci, (anumite noutati le-am intalnit la ciclul imaginat de Bupathi in zilele noastre),Tiriac este admirat si temut peste tot si nu degeaba in 2013 a fost desemnat ca membru al in Hall of fame, in istoria trecuta si vie a tenisului mondial.
Pentru aducere aminte, Ion a jucat o data si impotriva lui Ilie, in finala pierduta de la Hampton din 1973, cad facea pereche cu Jimmy Connors iar Ilie cu Graebner.A fost 6-4, 1-6, 1-6, iar meciul, pentru cei care si-l amintesc, a fost si ambitios si amuzant.Pentru sufletul meu, am aduceri aminte in multe situatii alaturi de Tiriac, dar pomenesc doar cateva: prima, in 1972, prin intermediul televiziunii, cand era comentator alaturi de Cristian Topescu la Turneul campionilor de la Barcelona si m-a desemnat castigator al unui concurs fulger on line, la Balc unde tinea neaparat sa-mi demonstreze cat de bun este vinul californian, si mai nou la BRD, cand mi-a cerut o fotografie din colectia mea ca sa demonstreze prietenilor cat de mult par avea prin anii tineretii…
La multi ani Nea Ioane, la multi ani maestre, viata lunga si sanatoasa, cu reusite pe toate planurile, inclusiv in conducerea prin lume a Simonei Halep…
Nimeni nu mai are un om de tenis de factura lui Ion Tiriac ca si noi romanii si trebuie sa fim recunoscatori, fiindca daca el nu era , nimic nu era!
Trebuie sa fii logat pentru a adauga un comentariu Login