In tenis polii opusi nu se atrag…

Niciodata nu ai sa-l vezi pe Victor Hanescu lovind mingea haotic, fara control, cu auturi de cativa metri, cu dezinvoltura nepasarii scorului, dar la fel, niciodata nu o vei vedea pe Sorana Cirstea jucand calculat, tactic, atenta la marja de siguranta cand cauta liniile sau cand trazneste spre oriunde. Ambii jucatori sunt bunuri nationale, ambii mai de mult sau recent au demonstrat atasament al culorilor tarii, si victoriile din Davis Cup sau cele din Fed Cup ne-au procurat bucurii nespus de mari. Cei doi mari campioni romani au destule asemanari: fiecare a castigat cate un trofeu in cariera, fiecare a facut un sfert de finala la Roland Garros, si amandoi ne sunt la fel de dragi.

Randurile de fata sunt datorate ultimelor meciuri jucate de Sorana si Victor,  cam la aceiasi ora, cu adversari care nu se pot compara (Gilles Simon un mare campion si aflat in top 20 de ani de zile, si Julia Goerges mai aproape de suta a doua, si din cauza accidentarilor), dar prestatia lor a fost total diferita.Daca Victor a pierdut finalmente in fata multiplului campion de la Bucuresti dupa un meci excelent, Sorana a facut din nou dovada inconstantei sale, predandu-se cu tot cu arme in fata unei adversare de batut, dupa un meci care nu-i face cinste, dar care o caracterizeaza de un timp. Ea este capabila de meciuri mari, de victorii importante, dar doar in zilele in care adversara sa greseste inaintea ei, altfel presteaza ingrozitor, dovedind ca mental-sportiv are mari probleme.Stim aceste lucruri, le recunoaste si singura si chiar nu-mi pot explica de ce nimenui nu-i poate schimba stilul agresiv fara limite.Poate ca doamna Alina Tecsor-Cercel a reusit sa o struneasca putin, dar si asa a trecut si cu totii am trecut prin clipe teribile in meciul cu Iovanovski.Spuneam candva ca frumusetea fetelor din tenis (care traiesc intens clipa…) reprezinta o boala curabila si la final de cariera cand trag linia vor constata cat de putine trofee au castigat, poate si pentru ca la anii tineretii sunt o multime de atractii extrasportive  (nu mai vreau sa enumar evenimentele la care Sorana a fost si este mereu invitata) sau izbucniri teribiliste demne de anii adolescentei.O lume intreaga inca o cauta pe adevarata Sorana, poate ca se va maturiza in  cele din urma, poate ca acum cand tatal sau a suferit teribil in tribuna de la Stuttgart o va da cu capul de pragul de sus, o va mai tempera.

E clar ca ea este adepta stilului arborat cu la fel de multa incapatanare de Maria Sharapova, pe care doar un miracol a salvat-o si facut ca sa nu piarda in meciul de debut in fata Safarovei.Sorana este alaturi de celelalte fete din echipa si din lotul nostru de Fed Cup o componenta de cea mai mare importanta, o sportiva cu un impact puternic la public, un material uman demn de eroina de marketing, o rasfatata a presei sportive de aici si de aiurea, dar tocmai pentru ca ne pasa, am fi cei mai mari sustinatori daca am vedea la ea mai multa intelepciune in joc, mai putina azvarlire a mingilor in auturi incredibile, o stapanire a fortelor sale tinetesti, pentru a o putea iubi chiar si conditionat. Deocamdata o asteptam, este fata noastra, este a doua jucatoare a Romaniei, dar dupa cum spunea Ruxandra Dragomir are un potential enorm si un posibil viitor stralucit. Mi-as dori sa se mai molipseasca de boala care o stapaneste pe Simona Halep, autocontrolul. Simona se apropie de filozofia de joc a lui Hanescu si cred ca de aceea este numarul 5 mondial. Cine are ochi sa vada si urechi sa auda, sa traga concluzii, pornind si de la aceste adevaruri, atat de corect precizate de Ion Tiriac, cum ca atunci cand Sorana va invata sa numere va castiga de doua ori mai multe meciuri, dar fara a incerca sa faca punct din fiecare lovitura…

Comments

comments