Meci dramatic intre doi conationali si prieteni

Tot mai rar se vad meciuri intre fete care la final se imbratiseaza, se saruta si eventual seara iau cina impreuna.Rivalitatea duce pana acolo incat nici intre conationale nu se mai poarta efuziuni deoasebite, ci doar o strangere de mana , rece, obligatorie.

Am stat pana la finalul unui meci de 5 ore ca sa vad cum se termina si mai ales in ce fel se termina.Ati inteles ca doream sa vad daca baietii se stimeaza, mai ales ca meciul a fost extrem de greu, la un moment sinonim cu un thriller si dupa vorba comentatorului ca un horor.Ei bine cei doi barbati, cei doi eroi, nascuti ca apartinatori ai aceleiasi tari, s-au imbratisat prelung, semn al prieteniei, dar mai ales al pretuirii reciproce deosebite, cand amandoi puteau castiga, cand amandoi puteau pierde. Lumea din tribunele arenei care era deja la discretia taxiurilor fiindca spre ora 1 noaptea nu cred ca mai functionau serviciile publice, a asistat cu sufletul  la gura la un meci memorabil, si nu era impartita  ci cu totii aplaudau prestatia dusa pana la sacrificiu a celor doi sportivi. Si totusi cel mai mult m-a  impresionat gestul invingatorului, sfarsit de puteri si rastignit pe banca, care a mai gasit resurse sa aplaude la modul generos pe adversarul sau pana cu cateva minute inainte, care parasea demn terenul, in miijlocul unor ovatii generale, si acum ale aplauzelor partenerului sau de intrecere, al demnului sau partener.In acest meci sa fii invingator sau invins , nici nu mai avea importanta. Superb, real,  o adevarata lectie de viata, de respect uman, de sportivitate dusa la extrem.Cei care am vazut acest meci suntem mai bogati, fiindca am asistat la un meci care a ajuns pana la limitele fizice, al epuizarii generale, dar si al spectacolului sportiv si al unei calitati ale tenisului deosebite, macar si in ultimele doua ore din cele 5 jucate.

Meciul dintre cei doi francezi, dus pana la limita regulamentului, care aveau un stil asemanator, care se cunosteau si se respectau, care pe rand au avut probleme fizice, si care la un moment dat imparteau acelasi fizioterapeut si pe rand se vedeau castigatori sau invinsi. Ei ne-au aratat mingi puse parca direct cu mana, care nu doreau sa deschida nici un unghi fiindca stiau ce ar putea sa-i astepte, cu 50 de sanse de break in total, cu tenacitate, suferinta si rabdare, au emotioant intreaga asistenta si milioanele de telespectatori..

Marea majoritate a raliurilor durau circa 20 de treceri peste fileu, multe altele si aproape de cifra 50 dar si 72 de lovituri doar pentru un punct.Se poate calcula ca au fost mii de lovituri peste fileu, care mai de care mai plasate sau puternice pe fund, in care nimeni nu ceda, nimeni nu avea de gand sa o faca decat daca omeneste nu se mai putea returna…Au fost 348 de puncte si pentru fiecare a fost o adevarata batalie.

Am vazut sute de mingi pe linie sau foarte aproape, scurte nimicitoare, loburi magnifice, conterpied-uri inteligente, terminate cu un invingator si cu un alt invingator. Nu, nu am gresit, amandoi au invins in inimile noastre si ale intregii lumi ale tenisului .E mult, e putin? A fost superb!

Gilles Simon  vs. Gael Monfils 6-4, 6-4, 4-6, 1-6, 8-6.

Nu cred ca o zi si doua nopti sunt de ajuns pentru recuperare, dar acestia nu sunt oameni obisnuiti ci supraoameni.

Comments

comments