Ne aflam la Paris si la o conferinta de presa, regele tenisului Roger Federer il caracterizeaza pe Adrian Ungur ca un jucator magic.Nu a fost o declaratie de complezenta, el s-a bazat pe date concrete, cifre reci, dar si pe tinuta si eleganta romanului, stiinta jocului si decenta.Cand te califici in turul al doilea la Roland Garros, si acolo te asteapta Federer, sentimentul datoriei implinite este deja instalat dar parca visarile si dorintele ascunse te fac sa te autodepasesti.Cine ar fi crezut ca in turul inaugural cand o serie lunga de jucatori cu pretentii au parasit competitia, Adrian va invinge pe unul dintre cei mai completi si competitivi jucatori pe zgura, l-am numit pe David Nalbandian, puternicul argentinian.Meciul de mare frumusete si dramatism s-a incheiat cu scorul de 6-3, 5-7, 6-4, 7-5 si Federer era deja pus in tema despre viitorul sau adversar.Chiar daca a fost atent sa nu se supuna unei mari surprize, elvetianul nu a reusit sa stavileasca jocul pe alocuri exceptional al romanului si i-a cedat un set si a fost deseori pus in dificultate.Adrian se pare ca a facut cele mai bune meciuri ale carierei sale si expresia “magic player” i s-a cuvenit.
Anul 2012 este cel mai bun an al lui Adi Ungur, si nu doar pentru ca a jucat minunat la Roland Garros ci si pentru ca l-a incheiat pe locul 99, si a jucat si finala Challenger ATP Tour din Brazilia.Dupa ce cu un an inainte se clasa pe un promitator loc 114, Adrian a reusit accederea intre jucatorii din prima suta, ba chiar a avansat la un moment dat pana pe locul 85.Consider ca acela era locul cel mai apropiat de potentialul sau si meritat dupa stilul sau atat de elegant, cu un forehand corect dar cu un backhand de exceptie, cu o singura mana, care ne duce cu gandul la Andrei Pavel dar si de ce nu, la Roger Federer.
Argeseanul nostru rezident in Florenta, s-a adaptat usor dealurilor dulci ale Toscanei, asemanatoare cu cele din Argesul natal, si-a facut prieteni si parteneri de ntrenament ( Filipo Volandri) si chiar a gasit un antrenor , in persoana lui Fabrizio Fanucci.Nu stiu cat a lucrat Fabrizio cu Adrian, nu stiu cat i-a slefuit loviturile, dar cu siguranta ca i-a insuflat mai multa incredere in fortele sale si tactici de joc adecvate contra adversarilor sai.
Adi va implini 28 de ani peste o luna si il asteapta un an pe care trebuie sa-l valorifice la maximum, sa urce in clasament. Desigur ca stilul sau se preteaza si s-a format pe zgura si Adi isi face programul orientandu-se spre astfel de suprafete.
Luna ianuarie il gaseste in primele turnee in America de sud si incepe in Columbia unde la challengerul de la Bucaramanga a castigat 4 meciuri inainte de a pierde finala la americanul Odesnik.A fost un inceput bun dar in Chile nu a reusit sa castige si s-a deplasat in Maroc unde avea de jucat intr-o serie de 4 turnee. Aici reuseste sa joace in doua finale si aduna 10 victorii pretioase.La Monte Carlo si apoi la Bucuresti la BRD Nastase-Tiriac Trophy pierde de doua ori , ca si la Belgrad si Madrid, si se duce mai aproape de “ casa” la Roma unde mai aduna doua victorii in mastersul de la Foro Italico, dar pierde la Juan Monaco.
Dupa frumoasa comportare de la Roland Garros Adi cam face act de prezenta pe terenurile cu iarba in idea de a acumula meciuri in picioare pentru Olimpiada de la Londra.Acolo a fost sa fie doar un tur, fiindca Giles Muller din Luxemburg a fost o nuca prea tare.In proba de dublu, alaturi de Horia Tecau a facut un meci bun, chiar de mentionat, fiindca desi au pierdut in fata canadienilor Nestor si Pospisil cu scorul de 3-6, 6-7(9) ei nu au fost prea departe de o mare surpriza. Poate pentru Adi emotiile au fost destul de mari, fiindca Daniel Nestor era numarul 1 mondial la dublu!
Hardul de la US Open nu a fost prea prietenos asa cum era de asteptat si el mergea la New York dupa turneul pe zgura de la Sibiu, pe care il castiga intr-o finala contra lui Victor Hanescu.Se intoerce repede din SUA si joaca si finala de la Brasov, pe care din pacate o pierde dupa ce a avut meciul in mana in fata lui Heider Maurer.
Finalul anului il gaseste in Brazilia unde la Sao Paolo joaca in Challenger ATP final Tour, unde s-a calificat datorita punctajului acumulat dealungul anului.Adrian s-a prezentat foarte bine, pe hard, si chiar daca a pierdut finala la Guido Pella cu un tiebreak decisiv, are satisfactia de a-l fi batut in grupa, si de prinde locul 99.
Un an bun pentru Adrian, care a adaugat succeselor din tenis si bucuria cununiei religioase cu sotia sa Liana, care il “conduce” cu energia ei pozitiva peste tot.
La multi ani Adrian, la multi ani Liana, va iubim si ne mandrim cu voi!
Trebuie sa fii logat pentru a adauga un comentariu Login