Dulce e gustul revansei: Tecau si Lindstedt invingatori la Roma

Cand joci o finala de turneu de master series cum a fost cea de la Madrid, iti doresti cu toata fiinta sa o castigi. Regretul asociat cu infrangerea este foarte mare chiar daca intr-un sezon se mai pot ivi astfel de situatii. Cei care ti-au rapit bucuria victoriei, te insotesc macar pentru un timp, in vis si nu numai. Nu o data jucatorii revad in somnul de noapte anumite faze din meciuri apasatoare, asa ca adversarii devin figuri obisnuite, si scapi greu de ei.

In turneul de la Roma, mai repede decat s-ar fi asteptat, Horia Tecau si Robert Linstedt i-au intalnit din nou pe polonezii care i-au invins la Madrid, Mariusz Fyrstenberg si Marcin Matkovski, care i-au si devansat in clasamentul mondial. Victoria insemna cea mai buna terapie pentru a scapa de obsesia lor si ea s-a produs intr-un mod dramatic, dar cu atat mai dulce.

Primul set s-a consumat repede fiindca Horia si Robert au realizat 2 break-uri si l-au castigat cu 6-2, iar noi faceam deja calcule in legatura cu cate puncte vor lua, cate au de aparat, cate sunt intre ei si cine trece in fata cui…Nu am apucat sa terminam cu speculatiile statistice si setul al doilea s-a terminat si mai repede, fiindca polonezii au facut si ei doua break-uri castigand cu 6-1. Era clar ca echilibrul dintre cele doua perechi este destul de pronuntat asa ca un supertiebreak era cea ma buna alegere de a-i departaja. Emotii, dorinti de revansa pe de o parte si de a demonstra ascendentul de cealalta parte, iar spectatorii live si cei online cu ochii pironiti pe minge sau pe monitor.

Primii servesca ai nostrii si castiga punctul, apoi ei de doua ori si nu se incurca, servim din nou si facem iarasi 2 puncte si la acest scor, 3-2, se rupe echilibrul, si chiar noi il rupem, castigand doua puncte pe serviciul lor. La scorul de 5-2 si doua servicii ar fi trebuit ca setul sa fie ca si luat, dar facem doar un punct, apoi doar altul dar la 7-4 noi serveam, si era de bine. Nu mai era loc de concesii, polonezii fac doua puncte daca mai voiau sa conteze si conduceam doar cu 7-6. Acum pe serviciul lor luam un punct dar desi noi am ajuns primii la 9, adica am avut minge de meci, serveau ei. Tensiunea a atins maximul si aici intervine mentalul care le spune adversarilor ca ei au castigat ultima intalnire iar subliminalul se transmite in real si ei fac 2 puncte imense, avand 10-9, deci minge de meci!

Serveam noi si din pacate nu Horia ci Robert, asa ca inimile noastre erau cat puricele, dar Robert face un as, al patrulea al echipei, egaland in mod perfect, fara sa mai treaca mingea peste fileu, fiindca cine stie ce s-ar mai fi intamplat.Apasati de acest punct, polonezii uita repede ca au castigat ultima partida si gresesc, lasandu-ne pe noi cu mecibol, dar pe ei cu mingile in mana. Ce mai, doar in sortul lor sa nu fii: Horia primeste serviciul si se face punctul final, unul urias, izbavitor, terapeutic vindecator si mergem in semifinala.Aici ne asteapta o surpriza placuta fiindca polonezul Kubot si Tipsarevici i-au invins pe gemenii Bryan.

In acest moment si noi si polonezii am pasit cu o faza peste cea atinsa anul trecut la Roma, asa ca ambele cupluri puncteaza, dar ai nostrii au sansa sa o mai faca.

Abea asteptam!

Foto www.gandul.info.ro

Comments

comments