Trebuia sa castige si Nadal o data, dupa 7 infrangeri consecutive in fata lui Djokovic

Adevarul este ca daca nici acum nu-l batea pe Nole, atunci chiar ca si Roland Garrosul era compromis. Stie o lume intreaga ca Djokovic a trecut in aceste zile printr-o drama familiala (decesul bunicului, care ii era foarte apropiat), si nu a lipsit mult sa renunte la turneu si sa plece acasa. In cele din urma a ramas, ca sa onoreze competitia, dar si sa faca pe placul bunicului care de undeva de sus era multumit doar daca juca mai departe.

Oricate declaratii optimiste ai face, concentrarea nu se poate pastra la cote normale si este inlocuita uneori cu apatia, cu absenta, cu nehotararea si chiar indiferenta, si deja sunt destule obstacole in fata unui om echilibrat si mai presus cu nervii tari si increderea specifica tenisului.

Inca din semifinala cu Tomas Berdich, Nole a aratat ca nu mai este acelasi, ca nu este in apele lui si s-a straduit destul pana a-l face pe ceh sa adune greseli in contul sau. Invingatorul lui Murray a jucat aproape perfect un set intreg, pe care l-ar fi castigat detasat daca in fata lui nu se afla numarul 1 mondial, dar nu a mai putut pastra ritmul, si din setul al doilea a inceput sa greseasca. Practic, setul a afost un joc cu adversari inversati, fara insa ca Djokovic sa straluciasca.

Pentru prima oara am vazut la Nole un forehand liftat, cu bratul ridicat destul de sus, care a pus ceva probleme cehului, cel care a prezentat niste trasoare excelente. Reversul medaliei au fost auturile destul de mari si de multe pe care le-a scapat, lifturile dorindu-se prea lungi.Am vazut si zeci de treceri peste fileu (recordul a fost de 37), joc ce-i convenea cehului, care mai poseda si cate un rever slice, care-l incomoda pe sarb.

Trebuie sa mai spun ca in majoritatea timpului din setul inaugural Nole a servit mereu cu al doile aserviciu, iar concentrarea sa nu era focalizata la joc, ci doar la orice altceva, la vant, la starea terenului, la spectatori, la cer, asa ca asteptarile nu puteau fi inalte.

Scorul corect a fost 6-4 pentru ceh, care ne aducea aminte de jocul contra lui Murray, doar ca atunci a incheiat asa, acum doar a inceput asa.

Seturile care au urmat au fost la discretia sarbului, care le-a castigat usor, cu 6-3 si 6-2, si credeam ca si-a revenit la forma sa normala, dar a avut mai putine merite la stabilirea scorului, decat a avut cehul prin greseli repetate.

Cealalta semifinala a fost mult mai frumosa, mai ales datorita lui Gilles Simon, care are un stil si o clasa aparte, un joc tehnic, incantator pe alocuri, am zis chiar stralucitor. Pe el insa nu-l tin puterile sa duca un meci intreg intr-un ritm sustinut si finalmente s-a predat.

In lipsa lui Federer, in careul de asi au fost asteptati Murray si Tsonga, numai ca Berdich si Simon nu au fost de acord, amandoi jucand sfertul de finala excelent. Pe Simon il vom vedea incepand de luni la Bucuresti si simpla sa prezenta este deja un atu al turneului, fiind cel mai talentat jucator care a calcat pe la noi, de la …fosta lui vizita. 

Finala nu a prea avut istoric, fiindca s-a jucat intr-un singur sens, chiar daca Djokovic a mai incercat cate ceva, dar greselile lui erau prea multe, hotararea lui Nadal era prea mare (icnetele lui erau mai puternice ca alta data), iar logodnica sarbului era prea linistita in tribuna. Cred ca Nole si-a cerut permisiunea de la ea si de la stafful sau sa piarda acest joc fiindca nu era in stare sa-l castige. Am vazut prea multe meciuri dintre cei doi, ultimele 7 fiind castigate de sarb, care a devenit cosmarul spaniolului, asa ca ce avem a spune de aceasta data este faptul ca Nadal a inceput puternic (in alte ocazii a fost sovaitor), ca Nole era puternic fizic dar necontrolat si a facut cadouri, ca Nadal a prins tot ce misca in terenul sau si a mai venit si la fileu. El a si gresit vreo doua voleuri, dar a si facut puncte, intr-un cuvant l-a tinut pe Djokovic sub presiune Agresivitatii spaniolului, sarbul nu a prea avut ce sa opuna.Poate doar doza de risc care si-a asumat-o incercand sa dea mereu la linii, altfel urma o lovitura de cosmar si el nu mai avea nervii necesari sa o contreze.

Curand concentrarea era deja expirata, si chiar m-am temut ca Nadal ii va servi un 6-0, dar din respect, a mai inmuiat-o si el, asa ca setul s-a incheiat la 1, chiar daca Jelena Ristic, logodnica lui Nole i-a adresat indemnul : hai acum!

Indemnul a fost destul de temperat, iar rezultatul pe masura: Nole rasufland usurat cand totul a luat sfarsit. 

Pacat pentru spectacol, dar iata ca pentru spaniol a fost primul succes de la turneul parizian de anul trecut si a mai si trecut in fata lui Federer la capitolul turnee de master castigate.

Urmeaza Barcelona, Roma si Madridul, dar lui Rafa ii sta capul doar la Paris.

Sa-i asteptam pe amandoi cu forte proaspete, mai vii ca niciodata, pentru gloria tenisului.

Comments

comments